J. S. Mill Despre Libertate

Authors Avatar

John Stuart Mill

„Despre Libertate”

 (1806-1873)

Născut la Pentonville, Londra în 1806 este fiul economistului şi filosofului Scoţian James Mill şi al Harrietei Mill. John Stuart a fost educat de tatăl său, cu sfaturile şi ajutorul filosofului utilitarist Jeremy Bentham. A primit o educaţie riguroasă şi în mod deliberat a fost crescut complet separat de alţi copii; a început să înveţe greaca la vârsta de trei ani, latina la şapte ani, logica la doisprezece şi un curs de economie politica la treisprezece ani.

Rezultatul educaţiei primite de Mill a fost ambiguu: John a absorbit utilitarismul lui Bentham şi al tatălui său, dar a trecut şi printr-o criză profundă la vârsta adolescenţei (declanşată în 1826). Acest eveniment l-a iniţiat pe Mill în devenirea sa ca filosof, a lăsat la o parte ceea ce el numea "un adevarat sectarianism interior", şi a început să se elibereze de tatăl său, de Bentham şi de raţionalismul secolului al XVIII-lea, pe care ei îl reprezentau.

Influenţat de concepţia utilitaristă a filosofului Bentham, concepţie publicată în lucrarea “Catechism of Parlamentary Reform”, Mill va începe să studieze sistematic şi lucrarea lui David Ricardo, “Despre principiile economiei politice şi ale impunerii”. În 1820 Stuart Mill vizitează Franţa, unde se întâlneşte cu economistul Jean Baptiste Say, precum şi cu Saint-Simon. La 15 ani, publică sub numele tatălui său, rezumatul unor lecţii de economie politică. Se instruieşte temeinic în filozofie şi economie. În 1822 întemeiază un club al tineretului, “Utilitarism Society”, unde îşi expune ideile şi iniţiază o serie de dezbateri pe probleme de morală şi politică. Paralel cu activitatea ştiinţifică Mill a lucrat timp de 30 de ani ca angajat al Companiei Indiilor. În 1831 publică o serie de articole saintsimoniene în cotidianul “Examiner” sub titlul “The Spirit of the Age”. O dată cu anul 1829 publică lucrarea “Eseuri de economie politică”, urmând ca în 1843 să îi apară lucrarea de factură filozofică “Sistem de logică”. În 1848 tipăreşte lucrarea sa economică fundamentală “Principii de economie politică”, “considerată un gen de sumum al economiei clasice”[1,pag.217]. Ulterior va mai publica lucrările: “Despre libertate” (1859) şi “Utilitarismul” (1861).

Legea Valorilor Internaţionale

În cuvântul său de deschidere la cel de-al treile congres al asociaţiei economiştilor dedicat chiar relaţiilor economice internaţionale, Paul Samuelson în raportul lui de deschidere spunea vizavi de Mill, „J.S. Mill este după părerea mea cel mai necunoscut dintre economişti : motivele sunt simple, era prea modest, prea eclectic, prea clar ; şi a avut ghinionul să-I apară lui Karl Marx ca un rival care trebuia coborât la rangul unui economist burghez murdar. Nicăieri originalitatea lui Mill nu este mai mare decât ca în domeniul valorilor internaţionale.

Mill a formulat această lege a valorilor internaţionale în cap XVIII din partea III a principiilor sale „Principii de economie politică”. Această lege ar permite să ştim cum se formează raportul de schimb în comerţul internaţional şi în ce fel avantajele diviziunii internaţionale a muncii.

Mill îşi construieşte analiza prin aproximări succesive în demonstraţia sa distingând două mari ipoteze

1. Schimbul a două mărfuri între două ţări

2. schimbul a două mărfuri între mai multe ţări

John Stuart Mill dezvoltă următoarele puncte:

a. Dacă nu se au în vedere preţurile de transport raportul de schimb internaţional devine raport de schimb intern între cele două ţări.

b.Raportul de schimb va fi în general cuprins între raporturile de schimb ale ţările aflate într-o stare de izolare-autarhie.

c. Raportul de schimb s-ar stabili conform legii cererii şi ofertei în funcţie de cererile reciproce ale celor două ţări în aşa fel încât se realizează o egalizare a importurilor şi exporturilor

d. Elasticităţile cererii şi ofertei a celor două ţării sunt susceptibile să exercite o influenţă asupra raporturilor de schimb

e. Luarea în consideraţie a preţurilor de transport modifică concluziile precedente

Mill susţine că introducerea mai multor mărfuri sau ţări nu ar modifica concluziile precedente. El conchide „Legea pe care tocmai am prezentat-o poate fi denumită mai exact ecuaţia cererii internaţionale. În cuvinte puţine ea s-ar exprima astfel : Produsele unei ţări se schimbă contra produselor altor ţări la asemenea valori încât totalitatea exporturilor sale să poată compensa totalitatea importurilor sale. Această lege a valorilor internaţionale nu este decât extinderea legii mai generale a valorii pe care am numit-o ecuaţia ofertei şi cererii.

Ţările cele mai avantajate în comerţul exterior sunt cele ale căror produse sunt cele mai cerute în străinătate dar care cer cele mai puţine produse străine. „

        Teoria lui Mill se bazează pe acceptarea principiului costurilor comparative ale lui Ricardo, dar spre deosebire de Ricardo care a calculat totdeauna costurile de producţie în timp de muncă Mill a oscilat calculându-le uneori în timp de muncă dar de cele mai multe ori în cheltuieli de producţie capitaliste, adică (salarii + capital/profit). De aceea se poate considera că Mill a pregătit în felul acesta separarea dintre teoria comerţului internaţional şi teoria valorii în muncă, separare care va fi totală şi desăvârşita ulterior de adepţii marginalismului.

Mill cu toate eforturile şi multe merite nu a reuşit să rezolve total problema legii valorii pe plan internaţional, de aceea se poate aprecia că punând în discuţie problema valorilor internaţionale, formal Mill a făcut un pas înainte, dar în fond în comparaţie cu David Ricardo el a făcut 2 paşi înainte.

Pe deoparte pentru că în explicarea categoriei valoare în general el a dat dovadă de eclectism preluând şi amestecând idei diferite de Smith, Ricardo şi Malthus, iar pe de altă parte pentru că nu a reuşit să analizeze în mod ştiinţific categoria de valoare internaţională, reducând-o la forma ei superficială de preţ internaţional şi pe care a explicat-o în funcţie de cererea reciprocă de mărfuri, respectiv raportul dintre cererea şi oferta de mărfuri a ţărilor participante la comerţul internaţional.

Join now!

La baza acestor lucruri a stat faptul că Mill nu a înţeles că preţul de producţie este forma transformată a valorii mărfurilor produse în condiţiile capitaliste

.Aceste scăderi nu anulează contribuţia majoră a lui Mill la dezvoltarea gândirii economice cu privire la schimbul economic internaţional unde chiar punerea în discuţie a problemei valorii internaţionale a mărfurilor constituie un merit excepţional al acestuia.

Într-un studiu celebru al unui mare economist Lionel : „Nu atât de original şi nici atât de bine echilibrat la Hume, nu atât de singur de judecată şi delimitare literară ca Smith ,lipsit de profunde ...

This is a preview of the whole essay