Departe de a urmari crearea unei fortarete, dupa parerea mea, aceste masuri nu fac altceva decat sa faciliteze intrarea si circulatia in Uniunea Europeana pentru persoanele aflate intr-o situatie legitima, contracarand, in acelasi timp, activitatile organizatiilor criminale.
Ne deplasam liber, in deplina securitate?!
Pentru a elimina controalele la frontierele interioare fara a slabi nivelul de securitate este necesara punerea in practica a unei serii de alte politici, calificate drept – “masuri compensatorii”.
O exigenta esentiala in aceasta privinta se refera la aceea ca tarile care se gasesc de jur imprejurul spatiului Schengen sa asigure o supraveghere corespunzatoare la frontierele zonei de libera circulatie. Odata ce o persoana se afla in interiorul spatiului Schengen, este libera sa se deplaseze oriunde doreste in aceasta zona. Ca atare, statele membre au realizat ca este de-a dreptul vital ca la frontierele exterioare spatiului Schengen controalele sa fie suficient de riguroase pentru a opri emigrarea ilegala, traficul de droguri, precum si alte activitati ilicite. Pe de alta parte, consider ca fiecare stat care practica astfel de controale la granitele exterioare trebuie sa tina cont de interesul comun si de securitatea tuturor statelor membre ale Uniunii Europene.
Dispozitiile Schengen prevad o coordonare mai buna intre serviciile de politie si intre autoritatile judiciare, de asa maniera incat aceste structuri sa protejeze cat mai bine spatiul de libera circulatie, si, in particular, sa lupte eficient impotriva crimei organizate.
In acest context a fost creat SIS (Sistemul de Informare Schengen). Este vorba despre o baza de date complexa care permite fortelor de ordine si autoritatilor judiciare sa aiba acces la date referitoare, de exemplu, la persoane cautate pentru arestare, extradari etc.
La frontierele exterioare spatiului Schengen, cetatenii Uniunii Europene trebuie sa prezinte cartea de identitate sau pasaportul. Cetatenii multor tari in curs de dezvoltare pot patrunde in spatiul de libera circulatie prin simpla prezentare a pasaportului. Insa, exista si multe alte tari din aceeasi categorie ai caror cetateni sunt obligati sa prezinte viza de intrare in acest spatiu. Tarile Uniunii Europene au in vedere crearea unei vize comune, valabila pentru toate statele membre, astfel incat cei care raspund conditiilor de obtinere a vizei sa nu mai necesite decat o singura viza, valabila pentru tot spatiul Schengen.
SECURITATE…
Crima nu se opreste la frontierele nationale…Ba, dimpotriva, criminalitatea organizata devine din ce in ce mai sofisticata si utilizeaza regulat retele europene sau internationale pentru a-si pune in practica actiunile.
Confruntate cu aceasta realitate, guvernele Uniunii Europene si Comisia Europeana au devenit constiente de faptul ca nu pot lupta in mod eficient impotriva crimei organizate, sprijinindu-se numai pe autoritatile nationale insarcinate cu respectarea legii.
Guvernele Uniunii Europene au decis ca unul din cele mai bune mijloace de combatere a crimei organizate consta in acordarea unei proiritati mult mai ridicate cautarii si confiscarii produselor provenite din orice activitate ilegala sau criminala.
De fapt, banii reprezinta nervul, energia care declanseaza razboiul. Organizatiile criminale nu au alt scop decat banii. Mergand pe pista fondurilor ilegale constituie una din cele mai eficiente metode pentru a urmari un criminal. Pentru a bulversa fondurile financiare ale organizatiilor criminale, Uniunea Europeana isi ia masuri de precautie ce constau in lansarea unei serii de initiative destinate sa intareasca legislatia la intalnirea cu actiuni de spalare a banilor.
Cooperarea politiei si a autoritatilor de la punctele vamale este cruciala…
Serviciile de politie si de frontiera ale Uniunii Europene se afla in prima linie in cadrul luptei contra crimei. In acest sens au fost puse in aplicare mai multe masuri necesare pentru a ajuta aceste structuri. De pilda, Acordul Schengen permite autoritatilor insarcinate sa faca respectata legea, dar si sa schimbe informatii referitoare la persoanele susceptibile de intrare ilegala in Uniunea Europeana. In iunie 1997, UE a adoptat un plan de actiune detaliat in cadrul unei strategii coerente referitoare la lupta impotriva crimei organizate. Din acel moment un numar important din cele treizeci de recomandari concrete continute de respectivul plan au fost aplicate.
Uniunea Europeana a pus in aplicare un anumit numar de programe in acest domeniu – al securitatii. Si cand spun acest lucru ma refer la programul OISIN, destinat sa “cimenteze”, sa intareasca cooperarea intre serviciile respective, la programul STOP, vizand sporirea contactelor intre structurile insarcinate cu lupta impotriva raului tratament aplicat fiintelor umane si exploatarii sexuale a copiilor, dar si la FALCONE, program de instruire si cooperare destinat persoanelor responsabile cu lupta contra criminalitatii organizate.
In “inima” luptei europene contra crimei organizate ar trebui sa salasluiasca o cooperare mai buna si mult mai riguroasa intre serviciile responsabile cu respectarea legii in Uniunea Europeana – in particular, fortele de politie – si autoritatile vamale nationale si locale.
La Viena, in decembrie 1998, conducatorii politici ai tarilor din UE au adoptat un plan de actiune referitor la o metoda mai eficace de aplicare a partilor Tratatului de la Amsterdam care vizeaza realizarea din Uniunea Europeana a unui spatiu in deplina liberatate, securitate si justitie. Consiliul European de la Tampere a continuat tot pe aceasta linie si a decis in octombrie 1999 o serie de initiative menite sa favorizeze cooperarea intre serviciile politiei. Printre initiativele acestui consiliu s-a gasit si infiintarea unui colegiu european de politie, cu scopul de a forma viitoarea generatie de inalti responsabili in serviciul politienesc, in ideea de a le permite sa-si cunoasca omologii din celelalte tari europene si de a desfasura activitati legate de formatiunea lor profesionala intr-un context european. Pentru inceput, colegiul trebuia sa functioneze ca o retea de scoli de politie nationale si sa fie deschis responsabililor serviciilor de politie a tarilor candidate la aderarea la UE.
Initiativele lansate la Tampere se refera, pe de alta parte, si la crearea unei structuri de legatura a responsabililor serviciilor de politie europene, dupa modelul, incoronat de success, al unei retele de responsabili ai serviciilor vamale, pus in aplicare in urma cu ceva timp. Aceasta structura a contribuit la crearea unor legaturi personale intre conducatorii acestor servicii din cadrul statelor membre.
Vorbind despre securitate in UE este imposibil sa nu ma refer putin si la Europol – un organism propriu Uniunii Europene format din functionari ai politiei si vamii si responsabili cu respectarea legii. S-a nascut in ianuarie 1994, sub denumirea de UDE (Unitatea ”Droguri” Europol) care avea misiunea de a coordona eforturile fortelor de politie nationale in lupta contra traficului de droguri. Europol-ul este un centru politienesc de coordonare, destinat sa grupeze, analizeze si sa difuzeze fluxurile de informatii. A fost infiintat pentru a ajuta autoritatile politienesti si pe cele de la frontiere (in principal) atunci cand este necesara efectuarea de anchete in mai multe state membre ale Uniunii Europene. Acest serviciu se bazeaza pe o vasta baza informatica de date care permite cautarea si urmarirea, intr-un mod mult mai facil, a cunoscutilor criminali si a suspectilor.
Responsabilitatile Europol-ului se rezuma in principal la tinerea sub control pana la eliminare a traficului de droguri, furturilor de autovehicule, retelelor de emigrare clandestine, exploatarii sexuale a femeilor si copiilor, pornografiei, raului tratament aplicat fiintelor umane, traficului cu materiale radioactive si nucleare, terorismului, actiunilor de spalare a banilor, ca si falsificarii Euro.
Prin natura ei, crima organizata este o problema mondiala si nu numai europeana. Ca atare, UE a pus in aplicare un numar important de initiative destinate sa intareasca cooperarea cu cei ce lupta contra crimei organizate in tarile situate in afara UE. De asemenea, serviciile representative ale UE coopereaza deja cu omoloagele lor din tarile care doresc sa adere la UE. In acest sens, Comisia Europeana si Consiliul European au elaborat programul OCTOPUS, avand responsabilitatea de a lupta impotriva coruptiei in Europa de Est.
In alta ordine de idei, UE a participat la negocierile Natiunilor Unite in ceea ce priveste semnarea unei conventii de lupta contra criminalitatii organizate transnationale. S-au tratat probleme legate de emigrare clandestina, rau tratament aplicat fiintelor umane, lupta contra fabricarii si comertului ilicit de arme de foc.
Drogurile si Uniunea Europeana…
Este de notorietate ideea potrivit careia toate statele membre ale UE recunosc necesitatea de a lupta contra criminalitatii organizate, care, fie introduce substante stupefiante in Uniunea Europeana, fie – cum e cazul unor droguri sintetice – le fabrica in mod ilegal in laboratoare amplasate in interiorul UE.
In legatura cu acest fapt, Europol a putut furniza informatii si un ajutor important anchetelor dirijate in directia operatiunilor de trafic de droguri. In acest sens au fost deja arestati mai multi traficanti, ceea ce a contribuit la daramarea unor importante retele.
In materie de droguri, UE a elaborat o strategie destul de bine coordonata, pentru anii 2000 – 2004. In cadrul acesteia, se pune accentul pe prevenirea si reducerea cererii de droguri vizand, in principal, intensificarea luptei impotriva crimei organizate si incurajarea participarii organizatiilor nonguvernamentale la aceasta, precum si o mai buna cooperare a responsabililor din seriviciile de politie, vama sau judiciare.
Toate guvernele UE au sprijinit crearea unui asa - numit observator al drogurilor – OEDT (Observatorul European al Drogurilor si Toxicomaniei). Aceasta agentie, cu sediu la Lisabona elaboreaza rapoarte regulate referitoare la consumul de droguri in toate statele membre ale UE. Inainte de crearea acestui observator, era destul de dificila determinarea consumului de droguri in cadrul Uniunii Europene, statele membre utilizand criterii diferite pentru masurarea acestei probleme.
Se poate spune acum ca statele membre ale UE au depasit o noua etapa in lupta contra traficului de droguri, prin instituirea unui sistem de alerta rapida care va identifica noile droguri sintetice, va furniza un mecanism de evaluare a riscurilor pe care acestea le-ar putea prezenta, astfel incat ele vor putea fi tinute sub control de catre statele membre.
In concluzie, Uniunea Europeana finanteaza masurile destinate sa reduca productia si traficul de droguri in numeroase regiuni ale lumii.
JUSTITIE…
In momentul de fata UE prezinta o mare diversitate de sisteme judiciare nationale. Dupa parerea mea, aceasta situatie poate da nastere la anumite probleme atunci cand procedurile judiciare implica mai mult de un stat membru. De exemplu, atunci cand un cuplu casatorit doreste sa divorteze si dat fiind faptul ca sotul si sotia provin din doua tari diferite ale UE, este necesar ca divortul sa fie recunoscut si excutat in ambele tari. Divortul lor trebuie sa fie recunoscut ca valid in cadrul UE pentru a evita litigii ulterioare in legatura cu drepturile parentale sau impartirea patrimoniului.
Alte probleme pot aparea atunci cand sentinta data de tribunalele dintr-un stat membru trebuie sa fie executata in altul.
In masura in care piata unica a UE se dezvolta si Acordul Schengen permite o circulatie din ce in ce mai usoara a persoanelor in cadrul Uniunii Europene, acest tip de probleme juridice transfrontaliere au devenit din ce in ce mai curente.
Cooperarea – un avantaj ?!
Guvernele UE si Comisia Europeana au recunoscut ca a fi implicat intr-o procedura in justitie intr-un stat membru, altul decat cel al tau, poate crea dificultati pentru persoane si pentru companii. Pentru a remedia aceasta situatie s-a inceput instaurarea unui larg “evantai” de masuri vizand asigurarea unei apropieri si a unei cooperari consolidate intre sistemele judiciare din cadrul UE.
La cel mai simplu nivel, aceste initiative se reduc la regimuri de schimb destinate sa sporesca contactele intre juristi, judecatori din diferite state membre ale UE. De exemplu, Programul Grotius a adus importante fonduri de la UE pentru a ajuta practicienii justitiei sa se familiarizeze cu functionarea sistemelor judiciare a altor state membre, in timp ce Programul Falcone a contribuit la dezvoltarea contactelor intre judecatori, parchete, politie si functionari vamali in cadrul Uniunii Europene.
Dreptul penal…
In acest domeniu s-a convenit accelerarea, pe cat posibil, intre statele membre, a procedurilor de extradare a suspectilor. Guvernele statelor membre au afimat ca vor face tot ce le sta in putinta pentru ca criminalii sa nu poata profita de diferentele intre sistemele judiciare ale UE si pentru ca judecatorii care activeaza intr-o tara din UE sa poata fi recunoscuti in toate celelalte tari membre.
In mai 2000, UE a adoptat o conventie destinata sa rationalizeze asistenta mutuala si contactele directe intre tribunale, fortele de politie si parchetele nationale, in cazul anchetelor transfrontaliere.
Alte initiative esentiale, in vederea consolidarii cooperarii in materie penala (in ceea ce priveste criminalitatea financiara, informationala etc), sunt in curs de adoptare.
Un mai bun acces la justitie ?!
De la reuniunea la varf inalt de la Tampere din 1999, conducatorii UE s-au angajat sa introduca o serie de noi masuri destinate sa amelioreze inca o data cooperarea intre tribunalele UE. Ei au ajuns la concluzia ca aceasta evolutie este necesara pentru a asigura cetatenilor UE un acces rapid si eficient la justitie oriunde s-ar afla pe teritoriul Uniunii.
Cooperarea in ceea ce priveste dreptul civil trebuie sa se faca intre autoritatile statelor membre, in cadrul problematicilor transfrontaliere. Indivizii si operatorii economici (companii, industrii) nu trebuie sa fie jenati sau descurajati in a profita de drepturile lor, de catre incompatibilitatea sau complexitatea sistemelor judiciare si administrative ale statelor membre. Cetatenii si companiile din cadrul UE sunt incitati sa se instaleze si sa opereze acolo unde doresc in sanul Uniunii Europene si deci, este absolut normal sa beneficieze de un acces facil la un tratament judiciar echitabil.
Comisia a propus crearea unei retele judiciare europene in ceea ce priveste problematicile civile si comerciale. Scopul acesteia este acela de a ameliora cooperarea judiciara intre statele membre si de a furniza publicului informatii practice, de asa maniera incat acesta sa fie cat mai bine informat in situatia in care este confruntat cu proceduri de litigiu de dimensiune transfrontaliera.
CONCLUZII…
In cursul secolului in care tocmai am patruns, responsabilitatile Uniunii Europene in materie de justitie si probleme interioare vor deveni din ce in ce mai importante. In lipsa unui cadru judiciar solid si a unor masuri eficace, destinate sa faca respectata legea, piata unica se va afla in incapacitatea de a acorda cetatenilor UE toate avantajele economice.
Justitia si problemele interioare se afla in centrul eforturilor care vizeaza crearea, elaborarea unui concept real de cetatenie europeana. Pana in momentul in care cetatenii devin constienti de drepturile si libertatile lor - in calitate de Europeni - si de avantajele care rezulta din Uniunea Europeana – avand posibilitatea de a trai, calatori si lucra oriunde in Uniune in deplina securitate - Uniunea Europeana va ramane un concept mai mult sau mai putin vag si distant pentru multi.
Din moment ce UE se pregateste sa-si dubleze – aproape – dimensiunea, cooperarea intre tribunalele nationale si intre fortele de ordine devine mai importanta ca niciodata. O Uniune Europeana de aproape treizeci de state membre nu va functiona eficient decat daca diferitele organisme responsabile cu respectarea legii pe teritoriul lor pot colabora in mod rapid, dar in acelasi timp eficient. Din aceste motive, eforturile de realizare din Uniunea Europeana a unui spatiu de libertate, securitate si justitie sunt “atat de” cruciale.