Mecanisme fiscal-bugetare de stimulare a exporturilor

2. Determinarea fazelor procesului de producţie pentru export – grupează mecanismele de stimulare astfel:

• Mecanisme de stimulare a aprovizionării: cu materii prime, materiale etc. inclusive din import, pentru producţia destinată exportului;
• Mecanisme de stimulare a producţiei propriu-zise pentru export: instrumente de natură organizatorică, facilitarea investiţiilor - inclusiv prin importul anumitor echipamente, credite de prefinanţare;
• Mecanisme de stimulare a comercializării producţiei pentru export: facilitarea activităţii de condiţionare a produselor în funcţie de cerinţele pieţei, creditarea activităţii de comercializare, acordarea de credite de export;

3. Criteriul modului de administrare de către stat (sau de către instituţiile abilitate acestuia):

• Mecanisme de stimulare de natură bugetară: subvenţionarea directă şi indirectă a producţiei pentru export şi/sau a exporturilor propriu-zise, asistenţă financiară directă sau indirectă – din fonduri bugetare – acordată exportatorilor;
• Mecanisme de stimulare de natură fiscală: scutiri, reduceri sau rambursări de d iferite taxe şi impozite – în vederea sau cu ocazia efectuării exporturilor;
• Mecanisme de stimulare de natură financiar-bancară: credite legate de activitatea de export, sisteme de asigurare şi garantare a rambursării acestor credite.

2. Mecanisme fiscale de stimulare a exporturilor în ţările dezvoltate

        Utilizarea instrumentelor fiscale, în scopul dezvoltării exporturilor, duce la diminuarea încasărilor bugetare din taxe şi impozite ceea ce echivalează cu o suprapunere între mecanismele fiscale şi cele bugetare de stimulare a vânzărilor de bunuri şi servicii în străinătate.

        Practicarea stimulentelor fiscale are loc înaintea constituirii de resurselor bugetare din taxe şi impozite. Aceste stimulente fiscale sunt considerate, în mod indirect, eforturi financiare ale bugetului statului.

Astfel, mecanismele fiscale, prezintă o serie de avantaje notabile. Un prim avantaj este acela că, din punct de vedere administrativ, au o aplicare mai rapidă, valorificarea de către exportatori a unor facilităţi fiscale este practic automată sau semiautomată, singura cerinţă fiind aceea a respectării unor condiţii prestabilite impuse în acest scop. Totodată, utilizarea instrumentelor de natură fiscală poate fi nuanţată în funcţie de interesele economice specifice ale statului, de natura produsului etc. De asemenea, această utilizare a instrumentelor fiscale impune mai puţine obiecţii din partea partenerilor comerciali.

Datorită acestor avantaje, în majoritatea ţărilor lumii au fost adoptate diferite sisteme de stimulare a exporturilor, bazate pe utilizarea de instrumente fiscale precum: facilităţi privind impozitele directe şi indirecte – acordate cu ocazia exporturilor, facilităţi privind impozitele pe venituri realizate din export, facilităţi fiscale la importul de materii prime, materiale, mijloace de producţie etc. – utilizate în producţia pentru export.

2.1. Facilităţi privind impozitele directe şi indirecte, acordate cu ocazia exportului

        Taxele asupra valorii adăugate, taxele asupra vânzărilor şi impozitele pe cifra de afaceri reprezintă instrumente ale politicii fiscale des utilizate în numeroase ţări capitaliste dezvoltate. Interesele acestora pe linia creşterii şi diversificării vânzărilor în străinătate, au făcut ca scutirile, reducerile sau rambursările acestor taxe şi impozite cu ocazia exportului să dobândească o largă răspândire, ele având, astfel, un rol stimulator pe planul valorificării bunurilor şi serviciilor naţionale pe pieţele externe.

        Instrumentele de acest tip sunt utilizate în numeroase ţări ale lumii. Astfel, din totalul de 32 de ţări dezvoltate[2], numai în cazul a 2 dintre acestea nu regăsim în mod expres practica concesiilor referitoare la impozitele directe şi indirecte percepute la mărfurile de export (S.U.A. şi Canada).

        Criteriile generale care stau la baza acordării de facilităţi în ţările dezvoltate, sub forma scutirilor, reducerilor sau rambursărilor de taxe directe sau indirecte percepute asupra mărfurilor care fac obiectul exportului, sunt:

• Natura mărfii (gradul de prelucrare, valoarea adăugată pe plan local, noutatea produsului etc.); stimulentele fiscale sunt acordate fie pentru exportul de tehnologie, consulting, brevete de intenţie, drepturi de autor etc. (în Japonia), fie pentru produse industriale şi obiecte de artizanat (în Grecia).
• Posibilitatea creării de noi locuri de muncă prin dezvoltarea producţiei pentru export.
• Măsura în care există contracte pentru exporturile pentru care se solicită scutiri, reduceri sau rambursări de taxe.

Belgia, Danemarca, Franţa, Germania, Italia, Norvegia şi Regatul Unit sunt ţări care exonerează de la plata taxei asupra valorii adăugate produselor (în special cele manufacturate) destinate exportului. În Israel produsele destinate exportului beneficiază de scutire de la plata taxei asupra vânzărilor, iar în Austria, Elveţia, Finlanda, Irlanda, Spania şi Suedia se acordă scutiri sau rambursări ale impozitului perceput asupra acelei părţi din cifra de afaceri care este realizată din exporturi.

2.2. Facilităţi privind impozitele pe venituri

        Facilităţile acordate pe linia plăţilor impozitelor aferente veniturilor realizate din exporturi prezintă trei avantaje principale în comparaţie cu alte instrumente de stimulare a exporturilor:

• Practicarea lor este simplă din punct de vedere administrativ, neimplicând modificări de fond ale sistemelor fiscale deja existente pe plan naţional.
• Sunt încurajate exporturile fără cheltuieli directe, din resurse bugetare, ale statului.
• La calcularea preţului de export, exportatorul poate lua în considerare ex ante reducerea impozitului de care urmează să beneficieze, putând stabili astfel un preţ competitiv, acceptabil de către partenerii potenţiali.

Aceste facilităţi nu au întotdeauna efecte majore pe planul dezvoltării exporturilor, fiind necesară, uneori, o perioadă de acordare a facilităţilor respective să fie îndeajuns de lungă pentru a acoperi intervalul care se scurge până la rentabilizarea producţiei şi obţinerea de beneficii din vânzările pe pieţele externe.

Facilităţile privind impozitele pe venituri în scopul stimulării exporturilor se aplică fie în funcţie de volumul total al veniturilor din export, fie în funcţie de un anumit cuantum al acestor venituri. Aceste facilităţi sunt reprezentate prin: scutiri de la plata impozitului pe venituri; reduceri ale impozitului pe venituri; reduceri ale veniturilor impozabile; stabilirea unor fonduri neimpozabile, de rezervă, pentru dezvoltarea exporturilor.

Scutirile (întâlnite în ţările în curs de dezvoltare) şi reducerile impozitului pe venituri sunt acordate în funcţie de diferiţi factori: natura produselor care fac obiectul exportului; ponderea veniturilor provenite din export în totalul veniturilor realizate de către potenţialul beneficiar al stimulentului. Astfel, reducerile ale impozitului pe venituri se acordă în funcţie de cheltuielile efectuate cu promovarea exporturilor sau de investiţiile efectuate în noi ramuri industriale producătoare pentru export, pe când stabilirea fondurilor neimpozabile, de rezervă, destinate dezvoltării exporturilor se face pe seama volumului absolut al încasărilor, cu condiţia onorării altor obligaţii către stat.

Reducerile de impozite acordate pentru veniturile obţinute din activitatea de export constituie un alt stimulent fiscal întâlnit pe plan internaţional, beneficierea de aceste reduceri fiind condiţionată de realizarea anumitor obiective. De exemplu, în Singapore, ca urmare a intereselor de majorare susţinută a exporturilor de produse industriale, veniturile din export care depăşesc media celor realizate în cei trei ani anteriori perioadei de calcul beneficiază de reduceri de impozite de 90%. Astfel, potenţialii beneficiari vor trebui să realizeze anual un volum valoric de exporturi de minimum 100.000 dolari singaporezi ce vor reprezenta cel puţin 20% din cifra de afaceri totală.

În unele ţări, în funcţie de realizările înregistrate în domeniul exportului, stimulentele fiscale iau forma diminuării bazei de calcul a impozitelor pe venituri. Pentru aceasta sunt folosite următoarele criterii:

1. Criteriul valoric global al exporturilor. De exemplu, în Grecia exportatorii sunt autorizaţi să deducă, cu ocazia declarării veniturilor impozabile, 2% pentru exporturile de produse industriale, agricole, miniere, piscicole şi artizanale şi 1% în celelalte cazuri.
2. Criteriul ritmului de creştere a exporturilor realizate într-o perioadă determinată – calculează diminuările de venituri impozabile. În Noua Zeelandă, întreprinderile exportatoare pot să scadă din veniturile respective 15% din care depăşesc media anuală realizată la export în cei 5 ani precedenţi anului de calcul.
3. Criteriul deducerii din veniturile brute a cheltuielilor efectuate pentru promovarea exporturilor (studii de piaţă, publicitate externă, costuri de reprezentare în străinătate, participări la târguri şi expoziţii internaţionale şi alte acţiuni de aceeaşi natură). Acest criteriu este practicat în Noua Zeelandă şi Singapore. În acest sens, întreprinderile din Singapore care participă la manifestări expoziţionale sau care îşi deschid birouri de promovare în străinătate pot să scadă din veniturile impozabile sume echivalente cu 200% din cheltuielile efectuate cu asemenea ocazii.

2.3. Facilităţi fiscale la importul de materii prime, materiale şi mijloace de producţie utilizate în producţia pentru export

Facilităţile fiscale la importul de materii prime, materiale şi mijloace de producţie au un rol foarte important în ierarhia instrumentelor fiscale utilizate de către guvernele din ţările dezvoltate în vederea stimulării exporturilor naţionale. Aceste facilităţi pot lua forma:

1. reducerilor sau scutirilor de la plata taxelor vamale şi a altor taxe ocazionale de import;
2. suspendarea aplicării taxelor vamale (admisia temporară);
3. restituirea taxelor vamale plătite (sistemul “drawback”).

De asemenea, astfel de facilităţi se pot rezuma în concesii pe planul altor taxe şi impozite percepute la import, intr-un rezultat favorabil financiar cu ocazia eliberării licenţelor de import, în scutirea de obligaţia de constituire a unui depozit valutar prealabil la import ş.a.

1. reducerile sau scutirile de la plata taxelor vamale şi a altor taxe ocazionale de import

Categoriile de mărfuri pentru care se acordă aceste scutiri sau reduceri de taxe vamale la import sunt:

• materiile prime, materialele şi componentele utilizate în producţia pentru export şi încorporate în produsele destinate desfacerii pe piaţa externă;
• combustibilii, materialele în întregime consumabile în procesul de fabricaţie;
• materialele pentru fabricarea ambalajelor utilizate la export;
• bunurile de investiţii (maşini, echipamente şi accesorii ale acestora);
• serviciile furnizate de firmele străine pentru realizarea mărfurilor destinate exportului.

Dacă scutirile sau reducerile de taxe vamale din primele trei categorii de mărfuri sunt larg utilizate în ţările dezvoltate, nu putem spune acelaşi lucru şi despre ultimele două categorii, la acestea recurgând ţările aflate în curs de dezvoltare care nu dispun de producţii sau experienţe proprii în domeniu.

2. suspendarea aplicării taxelor vamale (admisia temporară)

Această facilitate constă în posibilitatea ca unele categorii de importuri, destinate procesului de fabricaţie în vederea exportului ulterior, să fie introduse pe teritoriile vamale naţionale fără a plăti taxele vamale şi a altor taxe de import corespunzătoare (taxe de frontieră, taxă consulară ş.a.) pentru o perioadă de timp determinată (de regulă de 1 an, cu posibilităţi de prelungire admise de către legislaţiilor anumitor ţări).

        

Caracteristici ale aplicării efective ale admisiei temporare (derivate din preocupările statelor de a se contracara eventualele încercări de evaziune fiscală):

• Se aplică admisia temporară numai acelor materii, piese, părţi componente etc. care pot fi ulterior identificate (direct sau indirect) ca făcând parte din produsele finite ce fac obiectul exportului.
• În cazul admisiei temporare aplicarea scutirilor sau reducerilor vamale se suspendă. Dacă nu se respectă condiţiile prestabilite, taxele vamale normal aplicabile vor fi încasate de la importatori.
• Pentru a asigura respectarea obligaţiilor aferente admisiei temporare, importatorii sunt ţinuţi să constituie garanţii băneşti egale cu cuantumul taxelor vamale normal aplicabile şi al eventualelor majorări cu caracter penalizator al acestora.

3. restituirea taxelor vamale plătite (sistemul “drawback”)

Sistemul “drawback” este utilizat la rambursarea impozitelor şi taxelor plătite pentru materialele utilizate în producerea de mărfuri care urmează a fi exportate. Astfel, rambursarea taxelor de import la materiile prime, materialele şi componentele încorporate în produsele fabricate pentru export poate fi condiţionată, fiind solicitată atunci când materialele, componentele importate şi încorporate în mărfurile de export sunt uşor identificabile în respectivele mărfuri (în cazul Regatului Unit) sau atunci când intenţia de export ulterior este declarată în momentul în care mărfurile sunt importate, exportul efectiv având loc pe o perioadă prestabilită. Nivelul la care sunt rambursate txele şi impozitele la import este de 100% (exceptând Canada şi S.U.A. unde nivelul este de 99%).

Importanţa sistemului “drawback” pe linia stimulării exporturilor depinde de cantitatea de materiale importate pentru care s-au plătit taxele, utilizate în fabricarea produsului de export, dar şi de nivelul taxelor de import percepute. O altă importanţă pe care o are acest sistem este cea în cazul exporturilor de produse prelucrate. Deoarece sistemul, “drawback”, necesită efectuarea unei serie de calcul detaliată pentru a determina taxele care urmează a fi restituite, precum şi a unei proceduri administrative complexe de rambursare a sumelor cu care au fost impuşi exportatorii, putem spune că acest sistem prezintă o administrare bine pisă la punct.

---

Principalele mecanisme fiscale de stimulare a exporturilor practicate în 16 ţări dezvoltate

                                                                                Tabelul nr. 1

                

                Semnul (x) – evidenţiază existenţa mecanismelor de stimulare menţionate în

                                   capetele coloanelor.

Semnificaţia coloanelor a – h:

1. – scutiri, reduceri sau rambursări de taxe şi impozite cu ocazia

exporturilor;

2. – certificate de creditare a plăţii taxelor şi impozitelor;
3. – scutiri de la plata impozitelor pe venituri obţinute din exporturi

(sau rambursări ale impozitelor deja achitate);

4. – reduceri ale impozitelor pe veniturile obţinute din exporturi;
5. – reduceri ale veniturilor impozabile;
6. – scutiri de la plata taxelor vamale şi a altor taxe aferente importurilor efectuate pentru realizarea producţiei de export (sau reduceri ale acestor taxe);
7. – suspendarea plăţii taxelor vamale de import (“admisia temporară”);
8. – rambursarea taxelor vamale de import plătite pentru materii prime, materiale şi bunuri de investiţie necesare realizării producţiei de export (sistemul “drawback”).

Tabelul nr. 1 are rolul de a realiza o imagine globală a varietăţii mecanismelor fiscale utilizate în cadrul ţărilor dezvoltate pentru stimularea exporturilor, precum şi a ariei de răspândire a folosirii acestora.

Din tabelul de mai sus reiese, în primul rând, faptul că în toate ţările analizate autorităţile guvernamentale acordă, sub o formă sau alta, scutiri, reduceri sau rambursări de diferite taxe şi impozite (directe şi indirecte) în scopul stimulării producţiei pentru export şi a comercializării efective a rezultatelor acesteia pe pieţele externe.

Pe de altă parte, cele mai multe din ţările luate în considerare acorda o atenţie deosebită facilitării realizării producţiei de export pentru care este necesară procurarea de materii prime, materiale, maşini, echipamente etc. din import. Astfel, statul preconizează diminuarea încasărilor bugetare din taxe vamale şi alte taxe din import, mizând pe recuperarea indirectă a acestora din veniturile valutare suplimentare ce reies din creşterea şi diversificarea exporturilor naţionale. Totodată, în numeroase ţări există sisteme fiscale de încurajare indirectă a vânzărilor în străinătate prin diminuarea bazei de calcul a impozitelor pe venituri în funcţie de realizările efective înregistrate pe planul exporturilor.

În concluzie, ţările capitaliste dezvoltate analizate sunt interesate în susţinerea proceselor de industrializare prin creşterea si diversificarea exporturilor. Aceste ţări nu întâmpină probleme ce ţin de linia exporturilor şi nu se confruntă cu dificultăţi notabile în balanţa de plăţi externe, numărul tipului de instrumente fiscale utilizate fiind relativ scăzut şi foarte asemănătoare de la o ţară la alta.

3. Mecanisme bugetare de stimulare a exporturilor în ţările dezvoltate

        Autorităţile guvernamentale din ţările dezvoltate manifestă preocupări specifice cu privire la stimularea exporturilor prin instrumente bazate pe resurse financiare provenind de la bugetele naţionale, această implicare reprezentând o trăsătură caracteristică a capitalismului monopolist de stat.

        Stimularea, de către stat, din resurse bugetare, a vânzărilor în străinătate se face atât pe cale directă, cât şi pe cale indirectă (intermediară).

        Instrumentele de stimulare cu acţiune directă ce au la bază fondurile bugetare se rezumă la subvenţionarea selectivă şi temporară a exporturilor cu ajutorul resurselor bugetare.

        Instrumentele de stimulare cu acţiune indirectă. În cazul acestora guvernele utilizează pârghiile bugetare, iar instrumentele de stimulare respective i-au forma finanţării (totale sau parţiale) din fonduri bugetare, a înfiinţării, organizării şi funcţionării unor infrastructuri ce are rolul de a asigura căile şi mijloacele (materiale, financiare, umane) pentru facilitarea dezvoltării exporturilor.

3.1. Subvenţionarea exporturilor

        În sens larg, subvenţiile de export cuprind orice măsură de sprijin şi protecţie întreprinsă de autorităţile publice a unei ţări, care are drept efect nemijlocit creşterea exporturilor ţării respective.

        În sens restrâns, subvenţiile de export reprezintă sprijinul financiar acordat exportatorilor de către autorităţile unei ţări, sprijin concretizat prin acoperirea diferenţelor negative dintre preţurile de producţie interne şi preţurile internaţionale şi care are drept scop sporirea, prin intermediul fondurilor bugetare, a competitivităţii la export a produselor naţionale, pentru a permite acestora pătrunderea şi menţinerea pe piaţă.

        În majoritatea ţărilor de pe Glob, unele categorii de produse ce fac obiectul exportului beneficiază de subvenţii provenind din fonduri bugetare.

        În ţările dezvoltate, prin subvenţiile acordate la export se urmăreşte conferirea unui grad de competitivitate suficient menţinerii pe piaţă a produselor subvenţionate. Aceste produse sunt fie rezultatele ale aplicării unor tehnologii în curs de uzare morală, fie de maximă importanţă pentru menţinerea la niveluri satisfăcătoare a activităţii productive în unele sectoare sau unele regiuni mai puţin dezvoltate ce sunt importante din punctul de vedere al menţinerii la un nivel satisfăcător a gradului de utilizare a forţei de muncă. Practicarea subvenţiilor este necesară, deoarece, în lipsa lor, s-ar crea unele dezechilibre de natură economică şi socială la nivelul economiei naţionale respective.

        În funcţie de scopul urmărit, se pot identifica două categorii principale de subvenţii guvernamentale practicate la export pe plan internaţional:

1. Subvenţii destinate asigurării şi menţinerii competitivităţii pe anumite pieţe:

• subvenţii practicate la exporturile de produse agroalimentare de către multe din ţările din vestul Europei (Franţa, Italia, Elveţia ş.a.);
• subvenţii destinate sprijinirii exporturilor unor produse industriale.

2. Subvenţii destinate asigurării pătrunderii pe piaţă cu produse noi, încă insuficient competitive, acordate în ţările aflate în curs de dezvoltare.

3.2. Alte mecanisme bugetare

        Alături se subvenţiile la export pârghia bugetară este utilizată indirect în vederea creării condiţiilor necesare pentru impulsionarea exporturilor. Participarea financiară a statului la creşterea şi/sau la funcţionarea anumitor structuri instituţionale specifice, destinate stimulării exporturilor, constituie un factor important în buna funcţionare a instrumentelor destinate să asiste şi să îndrume producătorii şi exportatorii în explorarea, intrarea şi menţinerea pe pieţele externe.

        Forme de utilizare indirectă a resurselor bugetare în vederea stimulării exporturilor:

• Punerea de către stat la dispoziţia exportatorilor a unor mijloace ajutătoare destinate menţinerii şi impulsionării exportatorilor: sisteme informaţionale moderne şi asistenţă tehnică de specialitate, accesul făcându-se, în principiu, gratuit sau cu plata unor chirii sau taxe relative reduse.
• Contribuţia financiară  statului, în anumite proporţii, la anumite activităţi specifice de stimulare: efectuarea de studii şi cercetări pe piaţa externă (parţial suportate din fonduri bugetare); reclama cu caracter general, organizarea de campanii de promovare în străinătate şi participarea la târguri şi expoziţii internaţionale; participarea la societăţi mixte pentru vânzări pe pieţe externe; finanţarea parţială a anumitor cheltuieli de transport ş.a.

1. Punerea de către stat la dispoziţia exportatorilor a unor mijloace ajutătoare destinate menţinerii şi impulsionării exportatorilor

Funcţionarea sistemelor informaţionale moderne şi acordarea de servicii conexe sunt finanţate de către stat, reprezentând concretizări ale utilizării indirecte ale resurselor bugetare în scopul stimulării exporturilor.

În S.U.A. funcţionează un sistem complex pentru sprijinirea exportatorilor. Astfel, Biroul de comerţ internaţional din cadrul Departamentului Comerţului furnizează solicitanţilor informaţii economice şi comerciale cu privire la marea majoritate a ţărilor partenere comerciale. Totodată, specialiştii acestui organism îndrumă exportatorii cu privire la căile practicate de contactare a clienţilor străini potenţiali şi de efectuare a vânzărilor. În acelaşi timp, pentru completarea acestor servicii sunt difuzate în mod regulat o serie de publicaţii menite să faciliteze luarea deciziilor cu privire la exporturi (“Global Market Surveys”, “Producer Goods and Consumer Goods Research” ş.a.). în timp ce serviciile de consultanţă şi asistenţă tehnică furnizate de specialiştii pe ţări din cadrul Departamentului Comerţului sunt gratuite, accesul la aceste publicaţii se face pe bază de abonamente.

În Norvegia funcţionează Consiliul de export, organism guvernamental care dispune, în prezent, de 15 misiuni proprii în străinătate. Finanţat prin intermediul Fondului norvegian pentru export, Consiliul acordă servicii gratuite tuturor exportatorilor interesaţi. Astfel de servicii constau, în principal, în furnizarea promptă de informaţii cu privire la procedurile vamale, reglementările import şi alte formalităţi care trebuie îndeplinite de diverse pieţe externe, reţele de desfacere, produse concurente, preţuri practicate pe pieţele respective etc. de asemenea, exportatorii sunt sprijiniţi în a găsi agenţi şi reprezentanţi locali pe pieţele de interes.

În Danemarca, Departamentul comerţului din cadrul Ministerului Afacerilor Externe dispune de un serviciu de informare comercială, a cărui activitate are la bază rapoartele cu privire la situaţia pe diverse pieţe externe întocmite şi transmise de către misiunile diplomatice daneze din străinătate. Totodată, sprijină exportatorii în a găsi debuşee externe pentru produsele lor.

În Germania, funcţionează Oficiul federal de informare pentru comerţ exterior, iar în Regatul Unit o divizie specializată în cadrul Departamentului Comerţului a acestuia. Organisme similare au fost construite şi de guvernele din alte ţări vest-europene, între care Austria, Belgia, Finlanda, Irlanda şi Olanda.

• Contribuţia financiară  statului, în anumite proporţii, la anumite activităţi specifice de stimulare – este reflectată contribuţia financiară parţială a statului la funcţionarea anumitor activităţi specifice de stimulare a exporturilor.

În S.U.A., în conformitate cu un program special de impulsionare a vâzărilor în străinătate, fondurile bugetare sunt alocate, în special, pentru a spori asistenţa financiară acordată de către Departamentul Agriculturii în scopul promovării exporturilor de produse agricole americane. De asemenea, se acordă o importanţă şi impulsionării activităţii de export a întreprinderilor americane mici şi mijlocii, funcţionând, în acest sens, Administraţia pentru întreprinderi mici şi mijlocii care furnizează asistenţă financiară exportatorilor mici şi mijlocii, care nu dispun de experienţă şi nici de fondurile necesare pătrunderii pe pieţele externe.

În Regatul Unit, Departamentul Comerţului pune la dispoziţia exportatorilor, prin intermediul unei divizii specializate, fonduri pentru programe de promovare a exporturilor şi pentru cercetarea pieţei, în general în cadrul acţiunilor organizate de către asociaţiile de comerţ. De asemenea, Departamentul Comerţului, oferă sprijin tehnic şi financiar pentru participarea la manifestări expoziţionale internaţionale. Astfel, sunt închiriate la tarife reduse standuri şi pavilioane în cadrul târgurilor şi expoziţiilor organizate în străinătate.

În Olanda, statul participă financiar la acţiuni ce vizează pătrunderea produselor noi pe piaţa externă, precum şi la realizarea exporturilor către ţările în curs de dezvoltare. Instrumentele de stimulare includ:

• un „fond de armonizare” care îi sprijină pe producătorii olandezi de bunuri de investiţii sa concureze cu firmele străine;
• contribuţii ale statului la finanţarea activităţii firmelor olandeze care sunt angrenate în livrări “la cheie” a unor proiecte cu rentabilitate numai pe termen lung;
• alocarea de fonduri guvernamentale care să dea posibilitatea ambasadelor olandeze, consulatelor şi camerelor de comerţ din străinătate să întreprindă măsuri concrete pentru promovarea pe piaţă a unor noi produse;
• acordarea unui sprijin financiar guvernamental important pentru participarea colectivă a firmelor olandeze la târguri internaţionale de mărfuri.

În Irlanda, Consiliul guvernamental pentru promovarea exporturilor acordă asistenţă tehnică gratuită exportatorilor. De asemenea, participă cu fonduri proprii la suportarea parţială a următoarelor categorii de cheltuieli: de cercetare a pieţelor de export, de reclamă şi ocazionate de campanii de promovare în străinătate, de participare la târguri şi expoziţii internaţionale, referitoare la design-ul produselor destinate exportului, ocazionate de vizite ale clienţilor străini în Irlanda, de testare a produselor de export etc.

Pentru stimularea exporturilor în Franţa, guvernul poate participa la sprijinirea din punct de vedere financiar a firmelor franceze care au de făcut faţă unor cheltuieli importante de comercializare în străinătate. Astfel, funcţionează societate specializată COFISE (Compania pentru finanţarea stocurilor în străinătate). În acelaşi timp, Centrul francez pentru comerţ exterior (C.F.C.E.) poate executa studii de piaţă pentru diverse firme interesate, beneficiarii studiilor suportând numai 50% din cheltuieli.

În Finlanda, statul alocă în fiecare an de la bugetul naţional o anumită sumă destinată finanţării unor acţiuni specifice menite să conducă la sporirea exporturilor de produse considerate netradiţionale, cum ar fi: studii de piaţă, editarea de pliante, broşuri, prospecte şi cataloage în limbi străine şi în condiţii geografice superioare, realizarea de filme publicitare diverse, acoperirea parţială a unor cheltuieli de călătorie şi de participare la anumite manifestări expoziţionale.

Norvegia şi Suedia acordă, de asemenea, din fonduri bugetare, sprijin financiar pentru impulsionarea exporturilor, în special atunci când este vorba de acţiuni la care participă fie sectoare întregi producătoare pentru export, fie un număr important de întreprinderi exportatoare dintr-un anumit sector. Finanţările se referă, în special, la studii de piaţă, activităţi combinate de informare şi publicitate, participarea la târguri şi expoziţii internaţionale, organizarea unor campanii importante de stimulare a vânzărilor pe anumite pieţe, călătorii în străinătate ale unor grupuri de oameni de afaceri etc.

Diverse sisteme de stimulare a vânzărilor în străinătate cu participarea financiară nemijlocită a statului funcţionează şi în alte ţări vest-europene, precum Italia, Germania. Austria, Belgia, Spania etc.

Principalele mecanisme bugetare de stimulare a exporturilor practicate în 16 ţări dezvoltate

                                                                                Tabelul nr. 2

                

                Semnul (x) – evidenţiază existenţa mecanismelor de stimulare menţionate în

                                   capetele coloanelor.

Semnificaţia coloanelor a – g:

1. – sisteme informaţionale şi asistenţă tehnică diversă ;
2. – efectuarea de studii de piaţă şi de produs;
3. – organizarea de misiuni de informare pe pieţele externe, precum şi de vizite în ţară ale partenerilor străini;
4. – participarea la manifestări expoziţionale internaţionale;
5. – finanţarea diverselor forme de publicitate externă;
6. – măsuri speciale pentru dezvoltarea exporturilor de produse netradiţionale;
7. – măsuri speciale pentru impulsionarea exporturilor industriei mici şi mijlocii.

În tabelul nr. 2 se remarcă, în primul rând, faptul că în toate ţările dezvoltate analizate sunt utilizate, într-o anumită măsură, subvenţiile la export. Atât timp cât practicarea acestor subvenţii nu cauzează prejudicii grave economiilor ţărilor importatoare, stimulentele respective pot juca un rol important pe planul dezvoltării vânzărilor în străinătate.

În ceea ce priveşte mecanismele de stimulare a exporturilor bazate pe utilizarea directă sau indirectă a unor fonduri de natură bugetară, se observă faptul că, în cvasitotalitatea ţărilor înscrise în tabel, acestea se concentrează în special spre finanţarea efectuării unor studii de piaţă şi de produs, precum şi a participării în condiţii favorabile la diverse manifestări expoziţionale cu caracter internaţional.

În concluzie, în majoritatea ţărilor dezvoltate analizate, se constato faptul că anumite fonduri bugetare sunt destinate sprijinirii şi dezvoltării exporturilor de produse netradiţionale (de regulă produse finite sau semifinite realizate în anumite ramuri industriale noi din unele ţări în curs de dezvoltare) sau ale celor efectuate de firmele din sectorul industriei mici şi mijlocii.

4. Bibliografie

Adrian Constantinescu, Mecanisme de stimulare a exporturilor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988

---

[1]  Alexandru Puiu (coordonator), Managementul în comerţul internaţional, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981, p. 115.

[2] Andorra, Australia, Austria, Belgia, Canada, Coreea de Sud, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Israel, Italia, Japonia, Liechtenstein, Luxemburg, Monaco, Norvegia, Noua Zeelandă, Portugalia, Regatul Unit, San Marino, Singapore, Spania, S.U.A., Suedia, Taiwan, Ţările de Jos (Olanda), Vatican.