Carnea si produsele din carne. Carnea de gaina si de pui fiarta este usor digerabila. Carnea de rata si de gasca contine o cantitate mai mare de grasimi.

Authors Avatar

                                  Carnea si produsele din carne

             

              Carnea, indiferent de animalul de la care provine (vita, oaie, porc, pasare), are o compozitie corespunzatoare varstei si starii de nutritie a animalului.Carnea contine circa 20% proteine.Continutul grasimilor in carne depind de felul animalului si de starea de nutritie.Cea mai saraca in grasimi este carnea de vita si vitel (6-8%) si cea mai bogata - carnea de porc (30%). Carnea contine o cantitate mica de glucide.Carnea, indeosebi cea a animalelor tinere, este bogata in substante extractive (purine, creatina, creatinina), substante minerale (fosfor si fier).Viscerele (ficatul, rinichii, inima) contin cantitati sporite de fier, in ele se gasesc cupru si cobalt. Celelalte substante minerale (calciu, sodiu, clor, sulf, magneziu) constituie in carne cantitati mici.Ionii de clor, fosfor, sulf provoaca actiune acida in organism.Carnea este bogata in vitamine hidrosolubile, complexul B. Viscerele pe langa aceste vitamine, mai sunt bogate in vitamine liposolubile (A, D).

              Carnea de gaina si de pui fiarta este usor digerabila. Carnea de rata si de gasca contine o cantitate mai mare de grasimi.

              Valoarea nutritiva a carnii este mare dat fiind continutul ei inalt de proteine, vitamine, substante minerale.Ea poate fi consumata fiarta, fripta sau tocata.Carnea pusa la fiert in apa rece, pierde o parte din substantele hidrosolubile (substantele extractive, vitamine hidrosolubile, saruri minerale si o parte din proteine), insa ea se digera usor.Carnea pusa la fiert in apa fierbinte formeaza la exterior o crusta de proteine coagulate, care retine pierderea unor factori nutritivi.Aceste modificari sunt caracteristice si pentru carnea fripta.

              Carnea fiarta se digera usor, pe cand cea prajita se digera greu din cauza imbibarii ei cu grasimi.Carnea tocata, fara condimente, fiarta sau fripta, de asemenea se digera usor.Mai dietetica este carnea de vita, de vitel, de gaina, de curcan, crenwurstii.Se digera si se asimileaza greu carnea de porc, de gasca, de rata, carnea afumata, salamurile grase.Carnea de vanat (iepure de camp, caprioara, mistret, prepelita, rata si gasca salbatice) este bogata in proteine si substante extractive, dar saraca in grasimi si este greu digerabila.

              Din viscerele animalelor taiate un anumit interes prezinta ficatul.El este un concentrat de microelemente hematoproteice, vitamine (indeosebi A,  B1, B12, PP), contine o cantitate mare de colesterina (200-300 mg% fata de 60-70 mg% in carnea animalelor si pasarilor) precum si 18% proteine si 3% lipide.In alimentatie se folosesc si limba, rinichii, inima. Limba se digera usor si contine 13% proteine, 16% lipide, intr-o cantitate mai mica - tesut conjunctiv si substante extractive. in inima proteinele constituie 15% si lipidele - 3%. Toate viscerele sunt bogate in purine, fiind contraindicate in guta.Ficatul se limiteaza in alimentatia zilnica a persoanelor cu secretie gastrica sporita, dat fiind faptul ca el stimuleaza secretia gastrica.

              Digestia carnii depinde de varietatea ei, de varsta si starea de nutritie a animalului, partea de animal taiata si curatata, modul de prelucrare culinara.Carnea fiarta sau tocata se digera mai usor decat cea prajita taiata in bucati.Carnea animalelor tinere, bine hranite se digera mai bine decat cea a animalelor batrane si slabe.

              In alimentatia dietetica se folosesc salamuri fierte, crenwursti de calitate superioara si se exclud salamurile afumate si semiafumate, intrucat exercita un efect negativ asupra organelor digestive, excretorii si metabolice.

              Carnea, prin proteinele sale reprezinta o sursa importanta de substante azotoase cu o valoare biologica deosebita.Valoarea biologica este conditionata in special de continutul de aminoacizi esentiali.Grasimea din carne, pe langa aportul energetic, procura si acizii grasi esentiali : linoleic, linolenic, arahidonic.Prin continutul sau in substante extractive, existente sau formate in procesul de pastrare si prelucrare termica, carnea favorizeaza secretia masiva a sucurilor gastrice stimuland digestia.In carnea si in produsele de carne, in conservele de carne alterate se dezvolta substante cu un pronuntat caracter toxic cum ar fi: amoniac, hidrogen sulfurat, peroxidaza si germeni, putresceina,cadaverina.

                   

                      Indiciile calitatii carnii

              Carnea de calitate buna neinghetata este acoperita cu o crusta pal-rosie uscata, la sectiune putin umeda, nelipicioasa, sucul de carne e transparent.Culoarea carnii la sectiune este de la roz-deschis pana la rosu-inchis, in functie de varietate, varsta si gradul sangerarii animalului. Consistenta carnii e elastica, gropita la comprimarea carnii cu degetul dispare.Culoarea grasimii de bovina e alb-galbuie, a celei de porc - alba sau alb-roz.Maduva oaselor umple cavitatea oaselor tubulare, e mladioasa, galbena.Carnea dezghetata de calitate buna e de culoare rosie, are suprafata umeda, de consistenta moale, gropita formata in urma compresiunii cu degetul nu dispare.

              Carnea necalitativa e acoperita cu o crusta de culoare negrie, e umeda, lipicioasa, cu suprafata mucoasa, de consistenta vlaguita sau se restabileste lent.La sectiune carnea e de culoare cenusie sau verzuie, se lipeste de degete.Grasimea e ranceda. Maduva oaselor nu umple cavitatea oaselor.Mirosul carnii e fetid.Pentru aprecierea calitatii carnii se efectueaza proba «cu cutitul».Cutitul fierbinte se introduce si apoi se extrage din carne. Cand carnea e alterata, cutitul emana un miros fetid.

Join now!

              Salamul fiert de calitate buna e acoperit cu o membrana uscata, fara mucus, si care adera strans la tocatura.Culoarea e uniform, roz. Bucatile de slanina sunt albe, mladioase.Fiecare varietate de salam are mirosul sau specific.

              Carnatul fiert necalitativ are miros acid sau fetid, pielita e mucegaita si cleioasa.Daca salamul in locul de legare si in pliurile pielitei se acopera cu mucus fara alte modificari, el poate fi folosit doar dupa o prelucrare termica.Tocatura salamului poate fi de culoare cenusie la insuficienta de nitriti.Acest salam cu insusirile ...

This is a preview of the whole essay