Categorii de audit i audit statutar. Angajamentul de audit

Authors Avatar by ingelitza (student)

Categorii de audit și audit statutar

Angajamentul de audit

Principalele categorii de audit

Auditul reprezinta o investigatie de mare amploare a proceselor, sistemelor, informatiilor, produselor, etc. existente in interiorul organizatiei sau diseminate de aceasta. Rezultatul activitatii se consitituie, in mod firesc, intr-o mixtura de puncte de vedere calificate, formulate de specialisti din domenii diferite de activitate, astfel incat sa se poata stabili un calificativ general.

Intr-o alta viziune, auditul reprezinta procesul desfasurat de persoane legal abilitate prin care se analizeaza si evalueaza, in mod profesional, informatiile legate de o anumita entitate, utilizand tehnici si procedee specific, in scopul obtinerii de dovezi, pe baza carora acestea emit o opinie responsabila si independenta despre acele informatii si entitate, prin apelarea la criteriile de evaluare bine indentificate.

Amploarea fara precedent a exitinderii abordarilor specializate privind examinarea unor entitati prin care se urmareste formularea unei opinii autorizate care sa confere validarea acestora, prin prisma unui ansamblu de standarde, conditii, cerinte, norme, etc., impune o minima ordonare a acestor demersuri. Astfel, specialistii pot realiza trei categorii fundamentale de lucrari:

Auditul situatiilor financiare;

Audit operational;

Audit de conformitate.

a) Auditul situatiilor financiare

Semnificația auditului financiar: dacă este vorba de “audit financiar care conduce la certificarea situațiilor financiare”, fără nici o îndoială este vorba de o parte din auditul legal, controlul legal sau orice manifestare profesionista prin care o persoana priceputa si indreptatita isi exprima un punct de vedere autorizat asupra situatiei financiare a unei firme, companii, institutii,etc , asa cum rezulta ea din bilantul contabil si insotitoarele lui care formeaza completul Situatiilor financiare.

Denumirea simplă de “audit financiar” poate fi folosită si pentru a desemna numeroase alte misiuni ca, de exemplu:

- auditul financiar al procedurilor informatizate de ținere a contabilității;

- auditul financiar al operațiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentară a acestora în situațiile financiare;

- auditul financiar al contabilizării cheltuielilor sociale pentru a verifica respectarea legislației sociale;

- auditul financiar asupra situației fiscale;

- auditul financiar asupra conturilor de clienți pentru a verifica dacă evaluarea creanțelor îndoielnice s-a făcut de o manieră prudentă etc.

Auditul situatiilor financiare vizează colectarea de probe care privesc setul de situatii financiare ale unei entităti cu scopul exprimării unei opinii asupra conformării acestora sub aspectul elaborării, prezentării şi publicării cu un set de norme nationale, international, ori cu principiile şi practicile general acceptate.

Auditul situaţiilor financiare este auditul efectuat de auditorii financiari cu scopul de a certifica faptul că informaţiile descrise în situaţiile financiare (în speţă în bilanţ, contul de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de trezorerie etc.) prezintă în mod fidel situaţia reală a patrimoniului şi sunt conforme cu principiile legal acceptate. Auditul situaţiilor financiare poate fi executat de mai multe categorii de auditori, însă, în general, el este asociat auditorilor externi independenţi, iar în ţara noastră este cunoscut şi sub denumirea de audit financiar sau audit extern.

Altfel spus, orice analiză, orice control, orice verificare și orice studiu asupra unei secțiuni sau a unei părți din contabilitate sau din situațiile financiare ale unei entități poate fi calificată ca “audit financiar”.O misiune de audit financiar poate fi prealabilă unei misiuni de audit operațional sau unei misiuni de audit de gestiune ,in acelasi timp intelegandu-se că sintagma “audit financiar” este cea care defineste perfect misiunea auditului,cel putin in acceptiunea clara din limba romana.


b) Auditul operational (de eficacitate)

Auditul de eficacitate, mai complex, situându-se pe o scară superioară în evoluţia auditului intern, ţine cont de cultura organizaţională pentru că el se referă la calitate şi nu la un sistem de referinţă. Se va observa că eficacitatea se referă la calitatea muncii şi a rezultatelor obţinute prin respectarea regulilor adoptate de entitate, dar eficacitatea depinde de modul în care s-a desfăşurat efectiv activitatea.

Auditul de eficacitate se poate numi fără nici o greşeală audit de performanţă, care reflectă calitatea măsurilor adoptate prin rezultatele înregistrate.

Nu întâmplător se insistă pe sensul celor doi termeni: eficacitatea şi eficienţa.

eficacitatea reprezintă atingerea obiectivelor fixate, respective răspunsul entităţii la aşteptări;

eficienţa înseamnă de a face cât mai bine posibil, respectiv de a obţine cea mai bună calitate în ceea ce priveşte cunoştinţele, comportamentele şi comunicarea.

Urmare celor expuse mai sus se poate înţelege că auditorii interni mai tineri şi neexperimentaţi vor fi utilizaţi preponderant în auditul de regularitate, iar cei cu experienţă vor aduce aportul cunoştinţelor lor în auditul de eficacitate, când este necesar să se răspundă la întrebări cheie regăsite în chestionarele de lucru.

Auditul operational are ca obiectiv cerinta de a analiza riscurile şi deficientele existente „în vederea furnizării de sfaturi, de a face recomandări, de a elabora proceduri sau de a propune noi strategii”.

Auditul operational urmăreşte „dacă activitatea a condus la rezultatele programate”, motiv pentru care, de multe ori, auditul operational se mai numeşte şi auditul performantei.

Scopul auditului operational este evaluarea eficientei şi eficacitătii procedurilor şi metodelor operationale ale unei entităti. Prin urmare, aprecierile, recomandările, sfaturile auditorului se vor face în functie de obiectivele prestabilie (care sunt diferite de la un caz la altul). În cele mai multe cazuri, auditul operational contine elemente de cuantificare financiară (profit, disponibilităti, datorii etc.). Opinia noastră este că ne pozitionăm într-o stare de incompatibilitate în ceea ce priveşte simultaneitatea misiunilor de audit financiar şi a acelora de audit operational. Nu poti centra şi în acelaşi timp să dai şi cu capul! Verificările realizate în auditurile operationale exced, de cele mai multe ori, sfera unor verificări financiar-contabile.  De asemenea, realizarea unui audit operational şi raportarea rezultatelor acestuia sunt mai greu de definit, tocmai prin prisma scopului oarecum subiectiv. Pe aceste considerente, auditul operational se apropie mai curând de consultanta pentru management decât ceea ce se întelege, în sens larg, prin notiunea de „audit”.

c)Auditul de conformitate

În evoluţia sa firească auditul intern s-a dezvoltat pe auditul de regularitate (conformitate),  acesta fiind considerat ca fiind tradiţional pentru că la vremea respectivă auditorul verifica dacă regulile şi procedurile sunt bine aplicate, dacă se respectă organigramele, sistemele de informare etc.

Auditorul intern avea la bază un sistem de referinţă şi de aceea munca sa era relativ clarificată, el acţionând prin constatări şi comparări privind aplicarea, interpretarea, eventualele deficite sau dezechilibre produse, reprezentau consecinţe pe care le raporta celui care dispusese auditul.

Auditul de regularitate sau de conformitate are ca scop compararea realităţii cu sistemul de referinţă propus, indiferent că unii teoreticieni extremişti în nuanţe fac diferenţe între regularitate şi conformitate. Totodata, scopul unui audit al conformitatii este de a determina daca entitatea examinata respecta anumite proceduri, reguli sau reglementari definite de o autoritate supraordonata.

Auditul conformitatii sau legalitatii, cuprinde atestarea responsabilitatii financiare a entitatilor, presupunand examinarea si evaluarea inregistrarilor financiare si exprimarea opiniilor asupra situatiilor financiare si consta in:

Join now!

atestarea responsabilitatii financiare a administratiei guvernamentale in ansamblu;

auditul sistemelor si tranzactiilor financiare, cuprinzand evaluarea conformitatii cu statutele si reglementarile in vigoare;

auditul controlului intern si al functiilor acestuia;

auditul onestitatii si al caracterului adecvat in legatura cu deciziile administrative luate in cadrul entitatii auditate.

De fiecare dată când se pune în discutie realizarea unei verificări se vorbeşte de un audit. Auditul de conformitate are drept scop stabilirea gradului de mapare cu un set de criterii prestabilite, criterii care pot fi reprezentate de manuale de proceduri adoptate în cadrul unei entităti sau un set de reglementări legale. În mod normal, ...

This is a preview of the whole essay