Conceptul de dezvoltare regionalã.

Sursa: CE 2002,Primul raport asupra coeziunii economice şi sociale şi alte calcule

Trebuie subliniat faptul că există încă disparităţi majore în interiorul regiunilor, unde judeţele preponderent agricole coexistă cu cele mai dezvoltate. Acest fenomen a luat amploare din cauza impactului restructurării economice îndeosebi în   zonele  monoindustriale, a căror populaţie a fost afectată de şomaj ca urmare a închiderii întreprinderilor de stat neprofitabile. Alţi factori cu impact asupra dezvoltării regionale includ în mod obişnuit regiunile de graniţă – regiunile de la graniţa cu Moldova şi Ucraina - şi regiunile mai puţin dezvoltate de-a lungul Dunării.

În continuare sunt prezentate principalele probleme ale dezvoltării regionale, care au fost luate în considerare la elaborarea strategiei PND.

• Disparităţi intraregionale şi între reţelele urbane

O particularitate a dezvoltării regionale în România este structura mozaicală a dezvoltării economice la nivel sub-regional. Practic, în toate regiunile există zone relativ dezvoltate, care  coexistă cu cele subdezvoltate. Harta de mai jos indică nivelul actual al dependenţei de agricultură a multor  judeţe.

Următoarea Hartă evidenţiază situaţia  judeţelor şi regiunilor de dezvoltare din punct de vedere al ratei şomajului.

Aceste hărţi indică o integrare slabă a sistemelor economice la nivel regional. Deşi România are o reţea urbană densă, multe centre urbane putând reprezenta potenţiali poli de creştere economică la nivel regional, există puţine legături economice între  centrele urbane si zonele înconjurătoare, deoarece modul lor de dezvoltare a fost conceput independent unul de altul. De asemenea, sistemul de transport  urban nu este totdeauna propice întăririi  relaţiilor şi contactelor dintre judeţe. Ca rezultat, nici astăzi nu se poate spune că există o piaţă regională a forţei de muncă, ceea ce explică de ce un şoc pe piaţa muncii într-un oraş monoindustrial a condus deseori la migraţia forţei de muncă spre  zonele rurale din   acelaşi judeţ, unde desfăşoară o activitate de subzistenţă în ferme, sau spre Bucureşti”. Migraţia spre alte centre urbane, de nivel superior, în cadrul aceleiaşi regiuni a fost mult mai mică.

Abia în  ultimul timp au început să apară sistemele locale ale pieţei forţei de muncă, rezultat  al specializării crescute a  producţiei prelucrătoare. Creşterea pieţelor locale ale forţei de muncă are drept consecinţă în afara creşterii cerinţelor de trening, o susţinută activitate de monitorizare pentru a putea evalua posibilele efecte la nivel regional.

• Regiunea de Sud-Est

Prezentarea generala

Alcatuita din judetele:

Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Tulcea, Vrancea

Regiunea de dezvoltare Sud-Est are o suprafata de 35.762 kmp. Regiunea Sud-Est are granita comuna la Sud cu Bulgaria, in Nord-Est cu Ucraina si Republica Moldova, iar in Sud-Est are ca granita naturala Marea Neagra, pe o lungime de aproximativ 245 km.

La 1 ianuarie 1999, Regiunea avea o populatie de 2.940,5 mii locuitori, reprezentand 13,1% din populatia tarii. Populatia urbana detine o pondere de 57, 5%. Pe ansamblul regiunii, se inregistra (in 1997) un spor natural negativ (-1,3‰). Mortalitatea infantila - indicator relevant pentru conditiile de viata - este ridicata in regiune (22,5‰, fata de media nationala de 22,0‰).

Regiunea este strabatuta de numeroase coridoare de transport, cel mai important fiind canalul Dunare - Marea Neagra, care este parte componenta a coridorului european Rhin - Main - Dunare.

In Regiune sunt localizate patru zone libere din cele sase existente in Romania.

Infrastructura fizica si infrastructura edilitara sunt insuficient dezvoltate, iar cea existenta prezinta un grad ridicat de uzura.

Date statistice

1)- 1998; 2) - 1996; 3) - (1997/1990); 4) Numai populatia din comunitatile cu densitati demografice sub 100 loc/km2 5)- 1997; 6) La sfarsitul lunii iunie;

• Profilul economic al regiunii

Structura economică şi ocuparea populaţiei

Economia regiunii este alcătuita din ramuri cu caracter tradiţional - cum sunt agricultura, comerţul, turismul si serviciile - si ramuri industriale dezvoltate in anii ‘65 – ‘70. Cele mai afectate de declinul economic si restructurarea industriala sunt industria siderurgica si metalurgica, industria chimica si industria constructoare de masini. Somajul generat de catre restructurarea industriala inregistreaza un nivel in permanenta crestere.

Agricultura detine o pondere importanta in economia regiunii, 40,4% din populatia ocupata a regiunii fiind ocupata in acest sector. Terenul agricol detine 65% din suprafata totala a regiunii. Sectorul privat detine cea mai mare pondere a terenului agricol si totodata produce cea mai mare parte a productiei agricole (84,2% in 1997).

Regiunea Sud Est se situeaza pe primul loc in tara in ce priveste suprafata viilor pe rod. In pofida potentialului agricol ridicat, capacitatea de prelucrare a produselor agricole este scazuta, datorita tehnologiilor invechite. Fragmentarea suprafetelor arabile in portiuni mici este un alt obstacol in calea dezvoltarii agriculturii. Potentialul economic scazut al micilor ferme si managementul ineficient al exploatarilor agricole au determinat subdezvoltarea sectorului de prelucrare a produselor agricole.

In regiune sunt reprezentate aproape toate ramurile industriale: industria petrochimica, metalurgica, constructoare de masini, textila si a confectiilor, industria materialelor de constructii, industria alimentara.

Regiunea se confrunta cu o serie de probleme privind protectia mediului inconjurator, atat datorita factorilor naturali, cat si celor antropici: degradarea padurilor, poluarea marina, eroziunea plajelor, poluarea cauzata de substantele industriale sau de pesticide si ingrasaminte chimice.

• Judeţul Buzău

Coordonate Geografice

Judetul Buzau este situat in partea de sud-est a Romaniei si se invecineaza cu judetele Brasov, Braila, Covasna, Vrancea, Ialomita, Prahova, detinand 2,6 % din suprafata tarii. Buzaul ocupa cea mai mare parte a bazinului hidrografic al raului cu acelasi nume, cuprinzand in mod armonios toate formele de relief: munti in partea de nord, campie la sud, intre acestea situandu-se zona colinara subcarpatica. Altitudinea maxima se situeaza in Varful Penteleu (1.772 m.), iar cea minima in Valea Calmatuiului (40 m.).  Coordonate: 44° 45’ si 45° 50’ latidudine nordica, 26° 10’ si 27° 20’ longitudine estica. Paralela de 44° latitudine nordica intretaie judetul pe la sud de localitatea Smeeni.

Suprafata judetului Buzau este de 6072 km² (locul 18 intre judetele tarii)

Impartire administrativa

JudetuI Buzau cuprinde 85 unitati administrative grupate astfel: municipal Buzau, resedinta judetului, municipiul Râmnicu-Sărat, doua orase - Nehoiu si Pogoanele si 81 de comune cu 481 de sate.

Populaţia

Populatia judetului este de peste 515.000 locuitori (2,3 % din populatia tarii), din care 211.000 in mediul urban si 304.000 in mediul rural. Din totalul locuitorilor, 500.000 sunt romani. Majoritatea populatiei este de religie ortodoxa.

Resurse  Naturale

Dintre resursele naturale, mai importante sunt: petrolul, gazele naturale, carbunii, potentialul hidroenergetic si eolian, chihlimbarul, calcarul, nisipurile cuartoase si diatomita, sarea, gresia, pietrisurile si izvoarele minerale, solurile fertile, padurile, pajistile si fondul cinegetic. TinutuI Buzaului pastreaza bogate vestigii ale civilizatiilor care s-au succedat aici de-a lungul mileniilor. Semnalate in paleoliticul mijlociu, comunitatile umane vor locui intreaga zona in paleoliticul superior si in mezolitic.

• Profilul economic al judeţului Buzău

Economia

Economia - ponderea cea mai mare o are industria urmata de agricultura si prestari servicii . La nivel judetean isi desfasoara activitatea 5035 agenti economici . 156 de stat, 49 cu capital mixt, 86 proprietate de grup si 4744 privat care se afla in crestere . Desi ponderea agentilor economici cu capital de stat este de 3% acestia realizeaza 97% din productia industriala a judetului.

Industria

In judet isi desfasoara activitatea un numar de 51 de agenti economici cu capital majoritar de stat, iar aportul agentilor economici privati la activitatea industriala este de 316 societati comerciale .

La o serie de produse industriale de baza Buzaul ocupa locul principal in productia tarii.

Aici se produc in exclusivitate aparatele de cale ferata, cea mai mare parte din productia de garnituri de frana si etansare pentru toate tipurile de autovehicule, plase sudate pentru constructii, electrozi pentru sudura, sarma zincata . Reprezentative pentru industria judetului sunt: productia de geam tras, utilaje tehnologice pentru industria chimica si metalurgica, produse prelucrate de polietilena, sticlarie pentru menajertie, exploatarea si prelucrarea lemnului, productia de ulei si zahar de consum.

In economia judetului predominanta este industria, urmata de agricultura si de prestari de servicii.

In judet exista 17.318 agenti economici, din care 35 cu capital de stat, 139 cu capital mixt, 7443 proprietate de grup si 10.701 cu capital privat.

Agricultura

Agricultura a reprezentat mult timp ramura de baza a economiei judetului.

Statisticile aratau ca, in 1938, suprafata arabila a judetului era de 210.299 ha. Marea proprietate detinea 24.817 ha, iar micii proprietari 185.428 ha. Fanetele ocupau 46.336 ha, padurile 116.700 ha, livezile 10.302 ha, vita de vie 11.761 ha.

In prezent, Buzaul detine o pondere de 2,7 %  in suprafata totala si agricola a tarii, 2,3% in populatia totala si in populatia ocupata  si de aproximativ 2,0 % in productia industriala si agricola a tarii.

Comerţ si bănci

Reteaua comerciala cuprinde:

2865 unitati, din care 12 de stat, 87 cooperatiste si 2766 cu capital privat.

 Ca manifestare comerciala specifica, veche de secole, se remarca Targul traditional “Dragaica”. In fiecare  an, in luna Iunie acesta devine locul de intalnire al producatorilor de bunuri de larg consum din Buzau si din zonele limitrofe.

In prezent, in judet functioneaza 6 sucursale ale institutiilor bancare cu capital de stat:

Banca Nationala a Romaniei

Banca Comerciala Romana

Banca Romana de Dezvoltare

Banc Post

Exista de asemenea societati bancare cu capital privat:

Raiffeisen Bank

Credit Bank

Banca Comerciala Ion Tiriac

Banca Transilvania

Banca Romaneasca

• Judeţul Vrancea

Situat in partea Sud, Sud - Est a Romaniei, cuprins între coordonatele geografice 45°23 ´ si 46°11 ´ latitudine nordica si 26° 23´ si 27° 32´ longitudine estica, se învecineaza cu judetul Bacau, la nord, judetul Buzau, la sud - vest, la est cu judetele Vaslui si Galati si judetul Covasna la vest, judetul Vrancea se întinde pe 4857 km 2 reprezentând 2 % din suprafata tarii, ocupând locul 30 pe tara ca suprafata si locul 7 ca suprafata rurala.

Aflata la o rascruce geografica, Vrancea constituie o legatura intre marile zone ale Carpatilor Orientali si Meridionali, Campia Siretului si Campia Dunarii.

Reteaua de localitati cuprinde doua municipii, Focsani si Adjud, orasele Odobesti, Panciu, Marasesti si 59 de comune cu 331sate. Aceste localitati sunt distribuite in proportie de 53% in zona de ses si 47% in zona de deal si munte.

Judetul Vrancea se cifra la inceputul anului 2000 la 391.178 locuitori, din care 38% locuiau in mediul urban, iar 62% in mediul rural.Structura pe sexe este relativ echilibrata pe ansamblul judetului, populatia feminina reprezentand 50,9 la suta din totalul locuitorilor.

Prin pozitia sa în teritoriu, Vrancea se afla de-a lungul celor mai importante artere rutiere si feroviare care fac legatura între sudul tarii, respectiv capitala si nordul Moldovei. Unele dintre ele se racordeaza la magistralele rutiere sau feroviare europene, care leaga sud-estul Europei sau Orientul, de nord -vestul Europei.

Judetul Vrancea totalizeaza 1783 Km de drumuri publice din care 209 Km drumuri nationale, drumuri judetene 1031 Km si comunale 543 Km.

Cele mai reprezentative cai rutiere de comunicatii ale judetului sunt:

E 85 Giurgiu - Bucuresti -Buzau -Focsani - Bacau - Suceava - Siret ( aproximativ 90 Km pe teritoriu judetului ) importanta cale de acces sau de tranzit, parte a magistralei europene care leaga sud - estul Europei sau Orientul de nordul si nord - vestul Europei.

DN 11 A Adjud- Onesti, continuând cu DN 12 A (Onesti-Comanesti-Pasul Ghimes-Miercurea Ciuc) sau cu E 577 (Onesti-Pasul Oituz-Tg.Secuiesc-Brasov), artere transcarpatice care leaga cele doua provincii istorice Moldova si Transilvania (circa 4 km pe teritoriul judetului);

DN 2 Buzau-Focsani-Bacau-Suceava-Siret, suprapus, pe teritoriul judetului cu E 85;

DN 2 D Focsani-Tulnici-Odjula-Tg.Secuiesc, urmareste Valea Putnei, 96 km pe teritoriul judetului (limita-vf.Musat-1503 m), importanta artera de legatura cu Transilvania, iarna se circula mai greu, arareori este blocat din cauza conditiilor meteorologice (înzapeziri);

DN 24, suprapus pe teritoriul judetului cu E 581 (Tisita-Cosmesti-Tecuci-Bârlad-Albita), se desprinde din E 85 la Tisita si face legatura cu punctul de frontiera Albita, pe Prut-146 km (10 km pe teritoriul judetului).

În judetul Vrancea reteaua hidrografica codificata are o lungime de 1.794 km si cuprinde cursurile de apa ce au lungimi de peste 5 km fiecare.
Cel mai mare si principal colector al bazinului hidrografic cu acelasi nume este râul Siret care are o lungime totala a cursului de 559 Km, din care 114 pe judetul Vrancea.
Acesta strabate judetul nostru de la nord la sud, marcând hotarul dintre judetele Vrancea si Galati.

Suprafata bazinului hidrografic este de 42890 km2,din care pe raza judetului este de 15.840 km2 ( suprafata bazinului propriu fiind de 4102 km2.
Râul Siret are urmatorii afluenti principali:Râul Trotus, Pârâul Zabrauti, Râul Susita, Râul Putna, Râul Râmnicu-Sarat.

O caracteristica generala a râurilor o constituie marea variatie a scurgerii în cursul aceluiasi an, dar si de la un an la altul. Sunt recunoscute în acest sens lungi perioade secetoase ce alterneaza cu altele deosebit de ploioase, când debitele râurilor ating valori de zeci si sute de ori mai mari decât cele medii multianuale, provocând inundatii.
Datele hidrologice din teritoriu sunt transmise printr-o retea hidrologica ce cuprinde o statie hidrologica la Focsani si 16 statii hidrometrice repartizate pe cursurile de apa din interiorul judetului Vrancea.

• Profilul economic al judeţului Vrancea

Economia

Judetul Vrancea dispune de o industrie complexa si diversificata din aproape toate ramurile, in care ponderea o detin industria textila si a confectiilor, alimentara si a bauturilor, productia de mobilier, industria celulozei, hartiei si cartonului, industria de masini si echipamente, industria de aparataj electric.

     Agricultura in Vrancea are cu adevarat o traditie, si reprezinta sursa principala a economiei judetului dispusa pe cele 3 forme de relief : munte, deal si campie.
    Faima meleagurilor vrancene este dusa peste hotare de viticultura. Strugurii si vinurile nobile sunt mesagerii podgoriilor cu un vechi renume : Panciu, Odobesti, Cotesti

Desi ponderea in Vrancea a detinut-o si o detine viticultura, situand-o astfel, pe primul loc in tara, agricultura nu se reduce numai la atat.

Pasunile si finetele ofera posibilitatea cresterii animalelor, ocupatie traditionala romaneasca. Atat silvicultura cat si exploatarile agricole si, indeosebi, agricultura, reprezinta sursa principala pentru ramurile industriale cu pondere in economia judetului respectiv industrializarea lemnului si industria alimentara..

       Culturile agricole ocupa o parte semnificativa a suprafetei judetului remarcindu-se lanuri intinse de porumb, griu, orz, ovaz, sfecla de zahar si floarea soarelui.
Sectorul legumicol si livezile intinse de meri, peri, caisi si pruni constituie o alta mindrie a locuitorilor din aceasta regiune.

Oameni mindri si gospodari, vrincenii, din vremuri indepartate au stiut, sa exploateze toate bogatiile pe care Dumnezeu le-a lasat pe aceste plaiuri, reusind sa faca din acest tinut un judet imbelsugat.

Cultura vitei de vie a reprezentat pentru regiunea Vrancea o   ocupatie straveche  si de baza a oamenilor, influenta ei resimtindu-se   direct si indirect in economie, in viata sociala si culturala.
Simpla lectura a datelor statistice - 11% din suprafata cultivata cu vita   de vie, intre 20-25% din productia de vin a Romaniei si peste 100.000   de persoane care traiesc din aceasta indeletnicire- poate convinge pe  oricine de importanta pe care o are acest domeniu de activitate in  economia judetului.

Suprafata viticola a Vrancei este impartita in trei podgorii  reprezentative: Panciu, Odobesti si Cotesti.

Podgoria Panciu, cu o suprafata de peste 8100 ha a fost si ramâne o permanenta atractie pentru cei doritori sa cunoasca bogatiile, frumusetile si vestigiile acestor locuri.

În trecut renumele podgoriei îl faceau vinurile obtinute din soiuri traditionale ca Plavaie, Galbena, Babeasca neagra, Feteasca alba si Feteasca neagra. Ulterior au cucerit teren si altele ca : Feteasca regala, Riesling italian, Sauvignon, Pinot noir, Cabernet Sauvignon care au permis obtinerea unor vinuri cu denumire de origine si aparitia vinurilor spumante care au ridicat faima podgorie.

Podgoria Odobesti, cu o suprafata de aproximativ 7000 ha este cea mai veche podgorie din tara noastra fiind considerata ca o podgorie dacica.
Profilata pe producerea de vinuri si în mod deosebit a celor albe, în podgoria Odobesti se cultiva o mare varietate de soiuri. Dintre cele de origine locala existente înca în cultura se mentioneaza Galbena de Odobesti, iar pe suprafete mai restrânse soiurile Plavaie si Mustoasa . Dintre soiurile românesti mai sunt întâlnite Feteasca alba, Feteasca regala si Sarba, iar din cele straine se cultiva pe suprafete relativ mari Aligote, Riesling italian si Muscat Ottonel. Grupa soiurilor de struguri negri este reprezentata de Babeasca neagra si Pinot noir. Podgoria prezinta conditii favorabile si pentru producerea strugurilor de masa din al caror sortiment nu lipsesc soiurile din grupele Chasselas si Coarna însotite de Muscat Hamburg si Cinsaut .

     Podgoria Cotesti constituie o continuare a plantatiilor viticole din podgoria Odobesti, beneficiind de resurse heliotermice mai ridicate si cuprinde centrele viticole Cotesti, Tâmboiesti, Cârligele si Vârtescoiu. În toate aceste centre viticole exista areale de producere a vinurilor albe si rosii de consum curent din soiurile : Feteasca regala, Aligote, Babeasca neagra. Vinurile de calitate superioara se obtin din soiurile : Feteasca alba, Riesling italian, Muscat Ottonel, Cabernet Sauvignon, Feteasca neagra si Merlot.

Alaturi de renumele vechi al podgoriilor, vinuri ca : Galbena de Odobesti, Feteasca alba, Sarba, Feteasca neagra sau delicioasele si recunoscutele vinuri spumante produse la Panciu constituie salba de aur a viticulturii vrâncene care se adauga constelatiei de vinuri ce împodobeste cerul oenologiei românesti.

La 1 ianuarie 2000, populatia judetului numara 391.178 locuitori cu o densitate de 81 locuitori pe km2. Reteaua de localitatilor cuprinde municipiile Focsani si Adjud, orasele Marasesti, Panciu, Odobesti si 59 de comune (331 sate). Municipiul Focsani face parte din rândul oraselor mari, cu functii economico – sociale complexe si rol de coordonare si armonizare a dezvoltarii în teritoriu, celelalte localitati urbane încadrându-se în categoria oraselor mici. Asezarile rurale au în general functii industrial – agrare, agro – silvice, agricole si turistice sau dominant agricole (viticultura, legumicultura, zootehnice). Ele sunt si pastratoarele tezaurului etnofolcloric (zonele Valea Putnei, Valea Zabalei, bazinul superior al Râmnicului, localitatile Câmpuri si Soveja, Valea Siretului).Date demografice (martie 2002)

Populatia stabila pe orase (martie 2002)

• Strategia Dezvoltarii Regionale

Analiza SWOT realizata a condus la identificarea urmatoarelor prioritati de dezvoltare pentru Regiunea Sud-Est:

1. Dezvoltarea IMM-urilor

• Crearea unor mecanisme financiare pentru acordarea de credite pentru IMM-uri
• Acordarea de granturi pentru IMM-uri
• Crearea unor societati de leasing

1. Dezvoltarea infrastructurii regionale

• Dezvoltarea infrastructurii fizice.
• Reabilitarea retelelor de alimentare cu apa si a retelelor de distributie a gazului metan.

2. Valorificarea potentialului turistic al regiunii

• Cresterea calitatii serviciilor in turism.
• Dezvoltarea activitatilor turistice.
• Diversificarea ofertei turistice.
• Promovarea turismului.

3. Diminuarea discrepantelor intre mediul rural si mediul urban

• Promovarea serviciilor pentru administrarea eficienta a resurselor mediului rural.

• Dezvoltarea infrastructurii serviciilor sociale.

4. Dezvoltarea resurselor umane

• Creşterea abilitaţilor manageriale.
• Diversificarea ofertei de instruire.

5. Protecţia mediului

• Diminuarea poluarii mediului.
• Combaterea degradarii naturale a mediului.

Atingerea obiectivelor de dezvoltare regională necesită o strategie integrată, bazată pe o combinaţie de investiţii publice în infrastructură, o repartizare adecvată a sprijinului financiar, constând în sprijin direct acordat întreprinderilor şi în stimulente pentru crearea de oportunităţi economice în zonele marginale şi în cele dezavantajate.

Repartizarea resurselor sub prioritatea privind dezvoltarea regională se propune a se realiza, conform unor criterii f care favorizează regiunile mai puţin dezvoltate, pe care le prezentăm în cele ce urmează.  

Criterii pentru Alocarea Regională

Pe baza actualelor criterii ale UE, întregul teritoriu al României ar fi în totalitate eligibil pentru sprijin din fondurile structurale, întrucât veniturile medii ale tuturor regiunilor sale, inclusiv Bucureşti se situează mult sub 75% din media UE. Pentru abordarea problemelor specifice ale dezvoltării regionale, alocarea resurselor în cadrul priorităţii regionale se va baza pe criterii care sunt în concordanţă cu cele descrise la art. 7 al Regulamentului UE 1260/1999 (numărul populaţiei, venituri, şomaj şi dotarea infrastructurală).

Între aceşti indicatori există un anumit grad de corelare, care, după opinia noastră, reprezintă, în condiţiile date cea mai bună metodă pentru luarea simultană în considerare a problemelor de “subdezvoltare structurală” (venitul pe cap de locuitor, rata şomajului) şi a cerinţei stringente de investiţii în infrastructura de bază (infrastructura de bază deficitară). Nu au fost incluşi şi alţi indicatori, deoarece duceau la o redundanţă excesivă. De exemplu, distanţa faţă de principalele pieţe este deja un factor, care explică PIB-ul scăzut în regiunile Nord Est şi Sud. În plus, criteriile bazate pe suprafaţă, care ar fi reflectat costurile suplimentare de construcţie a infrastructurii într-o zonă cu densitate scăzută a populaţiei, nu au fost incluse întrucât nu sunt semnificative în ceea ce priveşte rezultatul final, dar şi pentru că pentru această perioadă de programare s-a optat pentru a se investi în zonele urbane considerate drept locomotive ale creşterii şi combate declinul urban, astfel încât în următoarea perioadă de programare să se poată aborda alte probleme, cu resurse financiare mai mari decât fondurile de pre-aderare.

Criteriul de alocare a resurselor între regiuni, care va fi discutat în şedinţa Comitetului Interinstituţional pentru elaborarea PND, s-a bazat pe un indice complex, compus din trei părţi: prima este o combinaţie între venitul pe cap de locuitor şi populaţie, reflectând în principal  “Subdezvoltarea structurală”. A doua parte este o combinaţie între rata şomajului şi populaţie, punând în lumină problemele individuale referitoare la ocupare. A treia parte este o combinaţie între infrastructura de transport de bază şi cea a utilităţilor (indicele infrastructurii de transport include: densitatea de drumuri publice per 100 km2 de teritoriu, densitatea de căi ferate per 1000 km2 de teritoriu şi suprafaţa; indexul infrastructurii utilităţilor include: numărul de localităţi care sunt alimentate cu gaze naturale, numărul de localităţi care au instalaţii de apă potabilă, numărul de localităţi care au instalaţii de canalizare şi numărul total al localităţilor), punând în evidenţă problemele referitoare la dotările infrastructurale.

Pentru datele privind populaţia, PIB pe cap de locuitor şi rata şomajului, au fost utilizate informaţiile statistice din perioada 1998 – 2000. Pentru suprafaţă, densitatea drumurilor publice per 100 km2, densitatea căilor ferate per 1000 km2, numărul total al localităţilor, numărul localităţilor dotate cu gaze naturale/ instalaţii de apă potabilă/ instalaţii de canalizare, s-au folosit date din anul 2001.

Modelul utilizează două tipuri de indicatori: indicatori geo-demografici (populaţie, suprafaţă şi numărul total de localităţi) şi indicatori de dezvoltare economică (PIB, rata şomajului, densitatea şoselelor şi căilor ferate, numărul localităţilor dotate cu gaze naturale/ instalaţii de apă potabilă/ instalaţii de canalizare).

Indicatori utilizaţi pentru evidenţierea disparităţilor regionale

Sursa: Ministerul Integrării Europene

Indicatorii geo-demografici au fost normalizaţi ca un raport între valorile de la nivel regional şi valoarea de la nivel naţional (în 2001 sau în fiecare an al perioadei 1998-2000) pentru a reflecta inegalităţile dintre regiuni, conform dimensiunilor lor.

Indicatorii de dezvoltare economică au fost normalizaţi ca un raport între valorile de la nivel regional şi medie (în 2001 sau în fiecare an al perioadei 1998-2000) pentru a reflecta diferenţele dintre regiuni.

Apoi, pentru fiecare an, regiune şi indicator de dezvoltare economică s-a calculat produsul între indicele geo-demografic specific şi indicele de dezvoltare economică. Unde a fost necesar, s-a calculat media aritmetică a produselor de mai sus, utilizând date din perioada 1998-2000.

Fiecare indice obţinut a fost multiplicat cu un coeficient de ponderare.

Coeficienţi de ponderare

Sursa: Ministerul Integrării Europene

Aceşti coeficienţi au fost definiţi conform următoarelor criterii:

• PIB pe cap de locuitor reflectă cel mai bine dezvoltarea economică;
• Rata şomajului şi populaţia au fost considerate ca având importanţă egală;
• Infrastructura de transport şi dotarea cu utilităţi au aceeaşi pondere;
• Densitatea de drumuri şi densitatea de căi ferate reflectă în acelaşi mod problemele specifice ale infrastructurii de transport;
• Reţeaua de apă potabilă şi reţeaua de canalizare au aceeaşi importanţă;
• Se consideră că reţeaua de gaze naturale este mai puţin importantă decât reţelele de apă şi canalizare.

Conform acestui model, ponderea fondurilor regionale alocate regiunii “r” este:

unde:

• Ir = indicele de dezvoltare al regiunii “r”;

Indicele de dezvoltare al regiunii “r” este calculat conform următoarei formule:

unde:

• CPIB / CRS / CDD / CDCF / CGN / CAP / CC – coeficienţi de ponderare ai PIB pe cap de locuitor/ rata şomajului/ densitatea drumurilor publice/ densitatea de căi ferate/ numărul localităţilor dotate cu gaze naturale/ numărul localităţilor dotate cu instalaţii de apă potabilă/ numărul localităţilor dotate cu instalaţii de canalizare;
• IrPIB / IrRS / IrDD / IrDCF / IrGN / IrAP / IrC – indexul de dezvoltare al PIB pe cap de locuitor şi populaţie/ rata şomajului şi populaţie/ densitatea drumurilor publice şi suprafaţa/ densitatea de căi ferate şi suprafaţa/ / numărul localităţilor dotate cu gaze naturale şi numărul total al localităţilor/ numărul localităţilor dotate cu instalaţii de apă potabilă şi numărul total al localităţilor/ numărul localităţilor dotate cu instalaţii de canalizare şi numărul total al localităţilor pentru regiunea “r”.

Alocarea pe regiuni a fondurilor regionale în perioada 2004-2006

Sursa: Ministerul Integrării Europene

După cum s-a mai menţionat, alocarea geografică a fondurilor regionale nu este stabilită definitiv, ci este o propunere ce urmează să se discute cu toţi partenerii implicaţi în elaborarea PND. Aceste criterii de alocare reprezintă o primă bază pentru alocarea fondurilor. Alocarea finală reală va depinde şi de capacitatea de absorbţie, avându-se în vedere faptul că dacă în anumite regiuni apare o cerere insuficientă pentru anumite tipuri de măsuri, fondurile vor fi realocate acelor regiuni care au depus proiecte eligibile care însă nu au putut primi finanţare din cauza epuizării fondurilor  alocate regiunii respective.

Utilizarea criteriilor propuse de alocare financiară a fondurilor regionale va face ca resursele destinate priorităţii privind dezvoltarea regională să nu mai fie repartizate aleator sau în funcţie de cerere, ci se vor concentra în regiunile şi zonele rămase în urmă, pe baza unor criterii fixe prestabilite fiind redistribuite în funcţie de cerere, numai dacă apar probleme legate de capacitatea de absorbţie.

Sprijinul direct pentru întreprinderi nu se va acorda unei anumite zone dintr-o regiune, decât dacă îndeplineşte condiţiile minime de eficienţă a investiţiilor. Totuşi, se va decide anual, împreună cu autorităţile locale şi agenţiile de dezvoltare regională, dacă este necesar să se aplice principiul concentrării intraregionale a fondurilor pentru a combate probleme grave de sărăcie extremă din anumite zone, sau pentru a face faţă consecinţelor restructurărilor economice bruşte care pot apărea. Aşa cum deja s-a mai întâmplat în trecut, este posibil ca în aceste cazuri măsurile să fie însoţite de alte forme de ajutor de stat (scutiri de taxe etc.) care trebuie în prealabil agreate cu Comisia Europeană.

Strategia de dezvoltare regională va pune un accent mai mare pe componenta de investiţii publice şi pe îmbunătăţirea generală a mediului de afaceri. Se vor depune eforturi pentru concentrarea sprijinului direct în zone unde acest lucru este într-adevăr necesar pentru a influenţa opţiunea investitorilor în privinţa localizării noilor întreprinderi (start-up) sau pentru a compensa alte ineficienţe ale pieţei.

         Strategia se va axa de asemenea pe îmbunătăţirea de ansamblu a mediului de afaceri din regiuni prin investiţii în infrastructura de transport şi pentru sprijinirea a afacerilor, precum şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de bază în care operează întreprinderile. Aceasta înseamnă în primul rând investiţii în sistemele de alimentare cu apă şi canalizare, precum şi investiţii în  îmbunătăţirea managementului deşeurilor. Acestea sunt considerate drept condiţii de bază pentru atragerea investiţiilor private şi pentru o mai bună accesibilitate şi comunicare. Se aşteaptă ca aceste tipuri de investiţii să influenţeze în mod pozitiv c costurile întreprinderilor, dar şi competitivitatea de ansamblu. Se prevede de asemenea ca investiţiile în infrastructura de transport locală să ducă la o mai bună valorificare a oportunităţilor oferite de Reţelele Trans Europene şi la intensificarea comerţului internaţional.

Parcurile industriale sunt considerate drept adevărate motoare ale creşterii la nivel regional şi local şi în acelaşi timp nucleul polilor urbani de creştere economică. Concentrarea investiţiilor publice în oraşele mici şi medii va permite României să îşi menţină reţeaua de centre urbane şi să sprijine dezvoltarea lor de la pure centre de consum, multe dintre ele trăind din resurse din afară (gospodării ţărăneşti, muncă în străinătate), aşa cum se întâmplă în prezent, la centre capabile să dezvolte sectoare viabile de producţie şi servicii.

O altă componentă importantă a strategiei de dezvoltare regională este reprezentată de investiţii în resursele umane, care completează investiţiile în crearea unui mediu de afaceri favorabil. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, strategia are în vedere atât măsuri de bază VET cât şi îmbunătăţirea infrastructurii pentru sistemul de învăţământ şi promovarea antreprenoriatului şi a unor măsuri de pregătire profesională în principal pentru  IMM-uri, care au adesea dificultăţi în accesarea acestor servicii în condiţiile actuale. Dimensiunea regională a acestor măsuri va permite luarea în considerare a necesităţilor specifice ale diverselor zone şi menţinerea unui nivel echilibrat şi rezonabil al investiţiilor în infrastructura şcolară pe tot cuprinsul ţării, având ca scop păstrarea în regiuni, cel puţin a actualelor niveluri, destul de apropiate, de pregătire a capitalului uman.

Este recunoscut faptul că turismul oferă cea mai bună, şi în multe cazuri singura perspectivă realistă pentru dezvoltarea economică în zonele marginale şi subdezvoltate. De aceea, pentru valorificarea acestui potenţial, sunt necesare investiţii publice pentru creşterea atractivităţii şi accesibilităţii unor zone cu potenţial turistic, promovarea lor adecvată fiind o precondiţie pentru stimularea investiţiilor private în aceste zone. Promovarea potenţialului turistic al diferitelor zone ale ţării trebuie însoţită de cursuri de pregătire profesională adecvate, specifice domeniului turismului, care să ofere calificări de nivel mondial şi în acelaşi timp oportunităţi de locuri de muncă în zonele marginale.

Cauzele diferite ale disparităţilor în dezvoltarea economică şi socială la nivel intraregional,  face ca evoluţiile viitoare să fie destul de imprevizibile. Există încă un număr important de judeţe unde predomină un singur tip de activitate economică, de regulă în întreprinderi de Stat, care ocupă o  pondere foarte mare a populaţiei ocupate în aceste activităţi neagricole. Această situaţie va putea genera, în viitorul apropiat,   adevărate şocuri pe piaţa muncii.

Bibliografie