"Florenþa Valahã" - sau înnobilarea (ºi) prin culturã.

University Degree European Languages, Literature and related subjects

“Florenţa Valahă”

sau înnobilarea (şi) prin cultură

Cetate de Scaun a Ţării Româneşti, leagăn al limbii literare şi flacără vie a conştiinţei de neam(de-ar fi să amintim doar de Mihai Viteazu şi de tiparniţă!), Târgovişte poartă ca pe un blazon urmele lăsate in cultura românească de Văcăreşti, de Grigore Alexandrescu, Mircea Horia Simionescu şi mulţi alţii. Şi dacă strălucirea Cetăţii de Scaun a pălit, Târgoviştea a câştigat o nouă dimensiune, ce nu poate fi ştearsă de “jocurile” istoriei: dimensiunea spirituală, care face din urbea noastră un adevărat loc de pelerinaj pentru împătimiţii dependenţi de cultură autentică.

“Târgoviştea mea, e o Florenţă Valahă”, spunea unul dintre dintre scriitorii reprezentativi ai literaturii române contemporane. Mircea Horia Simionescu, căci despre el este vorba, reuşeşte să redea Cetăţii al cărei fiu este, o parte din strălucirea de altă dată, făcând ca în venele culturii româneşti să curgă iarăşi sânge proaspăt, târgoviştean.

Mircea Horia Simionescu s-a născut la data de 23 Ianuarie 1928, la Târgovişte, loc de care se leagă şi primii paşi întru devenirea de mai târziu a scriitorului: studiile primare şi apoi liceale (absolvite în 1948, la “Ienăchiţă Văcărescu), dar şi primele contacte cu mediul intelectual târgoviştean. Perioada petrecută la Târgovişte va marca întreaga sa existenţă, MHS rămânând, după propria-i mărturisire, profund legat sentimental de oraşul de la poalele Turnului Chindiei.

Dupa absolvirea, în 1963, Facultăţii de Filologie, timp de mai mulţi ani lucrează ca redactor sau colaborator la mai multe ziare ale vremii, pentru ca în anul 1972 să fie numit director al Operei Române. Doi ani mai târziu se pensionează, dedicându-se în exclusivitate scrisului.

Mircea Horia Simionescu debutează în 1968 când avea deja 40 de ani, în revista “Luceafărul” şi de-ar fi să-i dăm crezare debutul său a fost urmarea unui pariu cu prietenii. Pariu ce s-a dovedit a fi câştigat chiar şi în faţa eternităţii!

“Dicţionar Onomastic” (1969), care deschide tetralogia “Ingeniosul bine temperat”, avea să ...

This is a preview of the whole essay

“Dicţionar Onomastic” (1969), care deschide tetralogia “Ingeniosul bine temperat”, avea să fie prima operă cu adevărat importantă şi, totodată, o mare surpriză pentru oamenii de cultură, ce au văzut născându-se aparent din neant un scriitor cu o forţă uluitoare, care sfidează canoanele şi are curajul de a explora dimensiuni noi. “Dicţionarul onomastic e – riscăm categoricul – prima scriere totalmente ingenuă a literaturii noastre”, scria cineva.

Surpriza provocată de cartea lui MHS se poate explica şi prin ceea ce părea a fi combustia spontana din care a rezultat “Dicţionarul Onomastic”. De fapt era altceva:

o ardere a etapelor, o încrâncenată luptă cu sine, refuzul de a renunţa în faţa semi-eşecurilor repetate, tatonări, căutări - consumate înăuntru, departe de ochi străini. Şi când toate îndoielile au fost înfrânte, când a aflat răspunsurile pe care le dorea şi mai

ales când a reuşit să se pună în acord cu sine, Mircea Horia Simionescu a renăscut Ca scriitor.

Ecourile stârnite de debutul de excepţie al lui MHS aveau să se amplifice, tetralogia “Ingeniosul bine temperat”, reprezentativă pentru opera scriitorului, fiind completată odată cu publicarea altor trei volume: ”Bibliografie generală”(1970), „Breviarul(Historia calamitatum)”(1980) şi “Toxicologie” sau “Dincolo de bine şi dincoace de rău”(1983).

Acest ciclu, completat de “Jumătate plus unu. Alt dicţionar onomastic”(1976) este conceput sub forma unor dicţionare ce compun, potrivit scriitorului, “o panoramă exhaustivă a literaturii contemporane’.

MHS este un scriitor reprezentativ pentru ceea ce poartă numele “Şcoala scriitorilor târgovişteni”, fiind în literatura română unul dintre întemeietorii metaromanului.

Pe lângă romanele amintite, MHS a publicat şi o serie de culegeri de povestiri : “După 1900, pe la amiază”(1974); “Îngerul cu şorţ de bucătărie”(1993); “Povestiri galante”(1994), ş.a.

_________

“M.H.S. este, în plan literar, dar poate nu numai, un temperament sangvin, sarcastic cu bonomie, maliţios, cu amabilitate, zeflemist cu calm superior, tăios cu zîmbet suav, muşcător cu politeţe. Observator , colecţionar de hibe. Spirit neliniştit, fremătător, inventiv pînă la paroxism. Formula operei sale îi aparţine aproape în întregime [...]. E un portretist excelent, crochiurile sale au simplitatea de linii a unui Matisse şi forţa caricaturală a unui Goya”.

“Via sensibilitate onomastică a lui Mircea Horia Simionescu îi permite ca, plecând de la intuiţia unui nume sau a unui titlu (inventate), să construiască nu numai succinte portrete a zeci şi sute de personaje, alternate cu veritabile schiţe, dar mai ales să împletească pagina eseistică, descripţia, parodia, tonul moralistului sau causeur-ului, cu gustul pentru bizareria asociaţiilor şi cu înclinaţia "cratylistă" pentru corespondenţa secretă dintre nume şi fapte”.

__________

Mircea Horia Simionescu - BIBLIOGRAFIE:

Dicţionar onomastic, 1969; Bibliografia generală, 1970; După 1900, pe la amiază, 1974; Jumătate plus unu, 1976; Breviarul, 1980; Banchetul, 1981; Toxicologia sau Dincolo de bine şi dincoace de rău, 1983; Redingota, 1984; Licitaţia, 1985; Trei oglinzi, 1987; Îngerul cu şorţ de bucătărie, 1993; Povestiri galante, 1995; Febra, 1998